Născut la Blaj pe 17 aprilie 1926, a absolvit Facultatea de Ştiinţe Juridice din Cluj, iar în 1945 s-a înscris în Partidul Național Ţărănesc.

Între 1945–1947 a fost membru activ în Mişcarea studenţilor anticomunişti. După ce a fost arestat timp de două săptămâni în 1947, a trăit ascuns doi ani în localităţile Bădăcin şi Morlaca.

În 1952, Matei Boilă, a fost arestat în lotul foştilor demnitari, condamnat  pentru activitatea anticomunistă din timpul studenţiei și trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

A petrecut zece ani în temniţele comuniste.

În data de 15 august 1977 a fost hirotonit în clandestinitate ca preot de către episcopul Alexandru Todea.

După 1992 a fost senator CDR, din partea PNȚCD, în două legislaturi.

Mihai Boilă s-a remarcat prin inițiativa legislativă nr. 243/1996 privind reglementarea folosirii lăcașelor de cult ale Bisericii Române Unite cu Roma.

Proiectul senatorului Boilă prevedea folosirea în comun de către comunitățile ortodoxe și greco-catolice a bisericilor greco-catolice în localitățile în care există o singură biserică, respectiv folosirea exclusivă a unei biserici de către comunitățile greco-catolice în localitățile în care există două sau mai multe lăcașe de cult.

Această inițiativă a fost completată de senatorul Corneliu Turianu și adoptată de Senat în data de 12 iunie 1997, fapt care a dus la o reacție aprinsă din partea episcopatului Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, reacție amplificată de parlamentarii PUNR.

Legea Boilă-Turianu a fost tergiversată la Camera Deputaților timp de patru ani și în cele din urmă respinsă pe 25 septembrie 2001, în noua legislatură dominată de PDSR, devenit PSD în iunie 2001.

A alcătuit o monografie „Iuliu Maniu”, a scris memorialistică, „Gratii luminând” şi publicistică politică, Din nou în agora, după o jumătate de veac”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric