De la Patul lui Procust, la Patul lui Putin

De la Patul lui Procust, la Patul lui Putin Sursa: EVZ

Lui Iosif Vissarionovici Stalin îi plăcea coniacul gruzin. Atât de mult, încât l-a îmbiat cu licoarea și pe Winston Churchill, atunci când s-au întâlnit la Ialta. Pentru că englezul a fost încântat, Stalin i-a trimis câteva lăzi cu sticle de coniac „Eniseli”, de ziua sa de naștere. Dictatorul sovietic recomanda băutura cunoscuților săi ca pe un veritabil elixir fortifiant, însoțit de sfatul să fie consumat totuși cu moderație. Am gustat și eu din spirtoasa vârâtă în istorie de „Tătuc”. Este un coniac foarte bun, poate nu chiar pe măsura prețului la care poate fi cumpărat.

Povestea „Stalin-coniacul gruzin-Churchill” este, după toate regulile consacrate de neo-limbajul de lemn neo-marxist, ceea ce se cheamă un „narativ”. Potrivit modului de judecată neo-marxist, de fapt doar o reîntrupare a adagiului bolșevic ultimativ „cine nu este cu noi, este împotriva noastră”, împins dintr-o calculată demență la „cine nu zice în toate exact ca noi, este împotriva noastră”, așadar, potrivit neo-gândirii neo-bolșevice, dacă mâine îl voi invita la cârciumă de pe Dan Andronic - avem obiceiul asta, în zilele de naștere ale taților noștri plecați - și îi voi recomanda să tragă o dușcă din coniacul preferat de Stalin, clar aș da dovada supremă că am devenit stalinist.

Sigur, nu Stalin este astăzi măsura, ci urmașul său, Vladimir Putin. În baza exemplului construit de mine mai sus, voit ușurat înțelegerii, oricine are de emis o părere cu privire la lume și viață, trebuie să fie foarte atent, înainte de toate, la ceea ce zice Putin. Dacă Putin se duce ca omul, la umblătoare, atunci când îl trece, bine ar fi pentru cei aflați sub lupa neo-marxiștilor să se țină, chiar cu riscul unui blocaj renal, un preț mult mai mic decât acela de a fi catalogat drept putinist.

Să fiu și mai clar. Mimează Putin credința în Dumnezeu, - spun mimează, pentru că un criminal nu poate avea nicio legătură cu Divinitatea - automat eu ar trebui să devin ateu, pentru ca nu cumva să mi se găsească vreo asemănare cu el. Mimează Putin credința în Familie - spun mimează, pentru că unul care se leapădă de soția luată în fața lui Dumnezeu și de doi copii, ca să facă alți doi copii cu o dansatoare mai tânără cu 666 de ani, nu are nicio treabă cu ideea de Familie - automat eu ar trebui să trec la conceptele clamate de fel de fel de useriste triste și emaciate, potrivit cărora toate rele din societate se trag de la Familie, ia hai, să trăim noi în grup, să vezi evoluție rapidă.

Ne puteți urmări și pe Google News

Ar fi exemple cu duiumul, plecând de la acela în care dacă zice Putin ceva despre homosexuali, ar fi cazul ca eu să cer BOR să-i cunune pe toți de mare urgență, ca să nu par putinist, și ajungând până la acela în care dacă zice Putin orice chestie îi trece lui prin cap, în măsură să-și prostească gloatele aflate într-un permanent balans între delirul tremens și cel mistic, eu automat trebuie să afirm contrariul. Astfel, ar trebui să fiu la curent cu tot ce zice un măscărici psihopat, pe care eu îl consider a fi un doar tembel de duzină la scara Istoriei, la fel ca mulți alți tembeli, care au crezut de-a lungul a mii de ani, că poate exista vreo miză pe lumea asta relativă și trecătoare, în măsură să justifice crima.

Pentru acest tip de judecată, așa bolnav-perversă cum este ea, ilustrată plenar de gândirea progresisto-neo-marxistă, Patul lui Procust a fost înlocuit cu Patul lui Putin, „Putinul” a devenit unitate de măsură cu care tefeliștii neo-stângiști măsoară și împart lumea. Cum se poate ieși din asta? Cum se poate ieși din menghina alcătuită din cele două fălci, una putinistă și cealaltă progresisto-neo-marxistă?

Soluția este simplă, aș zice eu. În înțelegerea mea, ea se află la mare îndemână: așezarea celor două fețe ale aceleiași monede, putinismul criminal și neo-marxismul aneantizant, sub semnul aceluiași pericol care amenință deopotrivă vieți și suflete, sub semnul Răului absolut, al diavolului. Unde găsim definit semnul ăsta, unde ne este descris spre recunoaștere, unde găsim măsura capabilă să ne salvăm de el? Este la cea mai mare îndemână: În Învățătura Creștina, în Cuvântul Mântuitorului.