Vechii muncitori ai unei fabrici de pâine de lângă Bucureşti au trecut de la frământatul manual al aluatului la supravegherea unei benzi hi-tech pe care se coc chiflele McDonald's.

Într-o fabrică de pâine de lângă Bucureşti, vreo 30 de lucrători români "coc" chiflele capitaliste McDonald's pentru tot sud-estul Europei. "Coc" e totuşi mult spus. Pentru că cei mai mulţi sunt oameni a căror treabă e mai degrabă să fie cu ochii pe tehnologia în care s-au investit vreo 15 milioane de euro - o linie automatizată, cotrolată prin computere de pe monitoare touchscreen, cu programe în limba engleză sau germană.

Printre ei sunt şi câţiva lucrători vechi, foşti oameni ai muncii socialiste, care sau reprofilat treptat de la frământatul manual al aluatului pentru pâinea din comunism, la un mod de muncă ce li se pare SF. În noua fabrică, aluatul trece în tăvi automat, e dus mai departe pe banda rulantă în forme, e porţionat, copt, frământat, ambalat de maşini, aşa că omul s-ar putea simţi stingher şi inutil, de exemplu, pe lângă braţul robotului care smulge dintro dată zeci de pâini din tavă şi le aşază frumos mai departe.

Nu prea şi-a imaginat Stana Petre, "operator producţie" printre chiflele capitaliste, toată treaba asta cu touchscreen şi limba engleză în urmă cu vreo 30 de ani, când a venit la fabrică să facă pâine. De cum intră în încăpere, ţine să precizeze: "Eu nu pot să explic aşa totul cu tehnologia, ci aşa, ca om simplu".

Un prelucrător prin aşchiere ia calea brutăriei

Stana a ajuns lucrător la fabrica de pâine datorită "concepţiilor de fată de la ţară". Viaţa îi pregătea o strălucită carieră de prelucrător prin aşchiere - potrivit profilului liceal pe care îl terminase în anii '80 -, la uzina ARO, dacă nu ar fi intervenit un unchi, şef la fabrica de pâine "Titan", şi o doză bună de pudoare din partea tinerei absolvente.

"Când ne-a repartizat la ARO, trebuia să stau la internat. Şi acolo erau fete şi băieţi la un loc. Era fără pedagog. Era o harababură. Şi mie mi-era ruşine. I-am zis mamei că ori mă dă la gazdă, ori nu stau. Eu nu eram obişnuită, fiind de la ţară, cu asta. Şi, pentru că eram aşa supărată, într-o zi a venit un unchi, Ion, care lucra aici la fabrica de pâine şi mi-a zis: «Măi, Stana, tu nu vrei să mergi la Bucureşti?». I-am zis că vreau, dar să stau la el în gazdă. Şi unchiul mi-a zis: «Eu te angajez, dar o iei de la muncitor necalificat». Aşa că, am intrat la brutărie, am lăsat liceul, tot. Era o chestie de concepţie de-a mea, că eram fată de la ţară. Am luat-o de jos", povesteşte Stana. A văzut, treptat, cum fabrica de stat care producea pâine făcută mai mult "de mână" pentru tot poporul a intrat în epoca profitului, trăgând-o şi pe ea după cum a bătut vântul. VIAŢA LA FABRICĂ

Pâinea de la Revoluţie şi viitorul cu touchscreen

De la tăvi, făceai băşici la mâini. Crestăturile de pe pâine nu erau făcute de vreo maşină, ci de mâna omului. La ambalat trebuia să te mişti în ritm cu banda, de te lua şi ameţeala. Cei de la "Specialităţi" (cozonaci şi alte produse) curăţau la ouă aduse de la ţară până nu-şi mai simţeau mâinile.

"Se lucra greu", spune Stana Petre, să faci pâinea în comunism. Era însă bine că se făceau cursuri de calificare, adaugă femeia.

Unui grup întreg de fete "amărâte, toate de pe la ţară", li se preda tehnologie. Se uitau cu ochii mari la "doamna Marina" cum vorbeşte, aplicat, despre teoria bobului de grâu, despre tehnologia din fabrică. "Bolile grâului" sau "Infestarea" erau de asemenea lecţii obligatorii. Din câte povesteşte Stana, partidul nu prea glumea cu pâinea.

30 de ani intraţi în pâine

A trecut, pe rând, la modelat, apoi la divizor (maşina de porţionat aluatul), de la divizor la maiele (ferment, drojdie - n.r.), la frământat şi apoi la cuptor. Mai "ciupeai" de ici, de colo, aveai şi norma de două pâini, de la "rebut" - cele care ieşeau ba fără crestături, ba mai mici. De pâi ne nu suferea, spune femeia, la coadă nu stătea nici la carne. "Petrică, bărbatul meu, lucra la abator. Aşa că mie îmi era bine în comunism".

Astfel, când a venit Revoluţia, în timp ce multe dintre fetele de la fabrică se bucurau că a căzut Ceauşescu, Stana a zis mai degrabă că-i pare rău. Pe 28 decembrie, dimineaţa, în drum spre muncă Stana a auzit împuşcături. Ea şi celelalte fete au făcut, cât Revoluţia se petrecea, ce ştiau şi ele mai bine. Adică, pâine.

"S-a lucrat atunci. Şi în fabrică a venit televiziunea în noaptea aia. Era ăsta, Barbu, care acum e la OTV. Şi ne-a fil mat, acolo, la malaxor, pe toate. Fugea după şefa noastră pe aici să-i ia declaraţii şi asta nu vroia. Se ascundeau toate pe unde găseau", râde acum, după 20 de ani, Stana. Momentul a trecut aşa cum a şi venit: pe neaşteptate pentru muncitoarele de aici.

Anii '90 au adus cu ei nesiguranţa. Noul patron căuta oameni cu şcoală. Multe femei s-au pensionat brusc, pe caz de boală, ori şi-au găsit de muncă pe la noile brutării turceşti. "Păi, erau oameni de la ţară, patru clase, amărâţi. De unde şcoală?", descrie femeia. S-a schimbat, brusc, şi producţia. Alte tehnologii. Acum Stana e deja la a patra specializare. De data asta, învaţă cum să aibă grijă de chiflele gigantului capitalist McDonald's. Se uită lung la ecranele în engleză, dar şefii spun că se descurcă.

"Mi-am zis, ce dracu' îmi mai trebuie mie? Dar când am venit, am văzut o colegă mai veche şi i-am zis: «Vali, învaţă-mă, fată, că nu ştiu ce-s astea». Acuma e mai bine, că e mai uşor. N-am crezut niciodată că va fi aşa automatizat", zice Stana. Banda de care are grijă şi ea scoate peste 30.000 de chifle pe oră. Au şi un fel de "Biblie McDonalds", pusă în mijlocul halei care arată prin desene cum trebuie să fie chifla.

Nu e voie nici mai arsă, nici mai albă, nici cu vreo mică gaură în ea, nici cu susan prea mult sau prea puţin. Un adevărat ma nual al imaginii, în planşe. Stana spune că nu mănâncă de la fast-food. Nu e ceva de vârsta ei, sugerează ea. Copiii ei, în schimb, mănâncă. I-a zis într-o zi fiicei: "Mă, Elena, dai 10 lei pe-o chiflă, ma mă? Păi, aia-i 5 bani la noi la fabrică!".

SERIAL EVZ: Pâinea la români

1. Visul cu grâne al lui Ceauşescu
2. Pâinea la români: 25% făină, 75% evaziune
3. Românul care a câştigat franzele pe viaţă: "Circul e la TV, pâinea o am"
4. Pâinea preferată a lui Ceauşescu intră în Europa
5. Cozile la pâine s-au ascuns în Rahova