Este fostul comandant al „Scorpionilor roșii”, cu care a fost în Irak și Afghanistan, singurul general român care a condus personal o misiune de luptă în Irak, prima bătălie la care frații noștri au fost combatanți activi după războiul mondial. Un general care și-a obținut gradele în teatrele de operații, nu numărând gamele!

Să facem însă un pas în spate, ca să zărim toată scena. Ce vedem? Că în câteva luni au fost anulate toate achizițiile Armatei, deși suntem la frontiera NATO, la Est e un război unde fac jocurile rușii, iar în sud-est, la mai puțin de 1000 de kilometri, e alt război. Noi avem antiaeriană de pe vremea URSS, rachetele olandeze luate în 2004 n-au fost modernizate și nu s-a tras cu ele (olandezii înșiși au cumpărat între timp tot Patriot), radarele noastre „văd” și monitorizează, dar în caz de atac nu avem cum să ne apărăm, un atac pe mare ne găsește în fundul gol etc. Dacă pe lanțul deciziei referitoare la înghețarea achizițiilor militare n-ar fi intervenit inelul șefului PSD, obișnuit cu buzele umede ale slugoilor de partid, anularea/amânarea contractelor de înzestrare ar fi putut avea o oarecare logică patriotică. Vă spun acum care: politica de achiziții în această materie se face după stabilirea priorităților de apărare, analizarea contextului, a amenințărilor, conturarea unei strategii. România se află în fața unei opțiuni grele, fiind invitată de evoluții pe care nu le poate controla să se orienteze ori spre SUA, ori spre Uniunea Europeană. Fericita variantă în care statele NATO vor ajunge la aceleași priorități geostrategice este încă departe, dar nu imposibilă. Ca atare, România face sfoara de ceva vreme, și nu-i este prea ușor, căci depinde de capacitățile militare americane și de banii europeni.

Recentul episod în care șeful PSD l-a atacat pe șeful SMG ar fi putut avea deci explicația că România optează pentru o achiziție europeană. Asta dacă șeful PSD nu era Dragnea, care e ușor de suspectat că pune agenda personală înaintea celei naționale. Deci privind în ansamblu, s-ar fi putut pune o întrebare de bun simț: nu cumva contractele de modernizare – întreținere – cumpărare de avioane de luptă, blindate, tancuri, torpile, fregate, corvete, rachete și elicoptere de asalt au fost amânate deoarece decizia alegerii furnizorului e una politică și depinde de opțiunea României spre americani sau europeni? Adică să stea cei mai importanți oameni din stat la aceeași masă și să se întrebe ce e mai bine pentru România, nu pentru SUA, UE sau China. De unde cumpără, de ce, care sunt avantajele, riscurile și costurile unei decizii politice. Mi-ați putea răspunde că nici gând, deoarece a fost anulat și contractul pentru transportoarele blindate realizate în colaborare cu nemții, dar și achiziția de torpile antisubmarin din Italia sau Franța. Sunt convins că e vorba de o perdea de fum. Au anulat totul ca să poată negocia. Nu oamenii strânși la aceeași masă în CSAT, ci pușlamalele adunate la o masă mai mică, la Șosea. În termenii noștri, statul român se lasă greu. Și cine e acum statul? Bingo! Și cum se fac contractele, intermedierile, consultanța? Bingo din nou!

Haideți să spunem că până acum am fabulat și că la mijloc n-ar fi niște intermedieri aducătoare de dansatoare din buric pe Bosfor sau pe ritmuri de samba. Ce mai știe Liviu Dragnea? Că Armata și Biserica sunt instituțiile cele mai respectate ale românilor, sunt părți din inima lor sfâșiată de istorie și lideri nevrednici. Dacă pe Biserică a avut grijă să se cocoațe nu doar la alegerile parlamentare, dar și în 2014, când mi-i rușine de rușinea lui să menționez retorica vecina cu fascismul, Armata rămăsese virgină la campaniile de propagandă ale PSD. În plus, generalul Ciucă a fost numit de președintele Iohannis, deci cum să nu-i deranjeze lui Dragnea metabolismul politico-imaginar?

Căci carnasierii politici n-au nimic sfânt. Pentru ei, Biserica și Armata sunt soldați în războiul manipulării. Teatrul de operații al lui Dragnea n-a trecut prin CSAT și are o singură luptă: urcat la turela navei amiral a blindatelor, un tanc vopsit în roșu, se va deplasa la inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului (nu a mânuirii, domnule președinte!) și se va cocoța în vârf, să-l vadă Dumnezu primul. Urâte vremuri trăim! Toți tac, iar România stă cu chiloții în vine și se pregătește să se retragă în munți, la nevoie, munți goliți de păduri. De otrăvit nu mai au ce, ca nici apa minerală nu ne mai aparține….