Buhăit și plin de o ură fără margini pe întreaga lume, Vladimir Putin, ultimul președinte în viață de pe pământ de sorginte sovietică pură și cu ADN de KGB-ist, își dă duhul în public. Nici steroizii și nici botoxul cu care este injectat de doctorii lui pentru a-i menține imaginea de despot maxim și la 69 de ani, nu-l mai salvează.

În mai puțin de o lună de zile, din dictatorul de temut al celei mai mari țări din lume, Putin a ajuns un personaj nevrotic și compulsiv. Un satrap consumat. Un ratat.

Putin și-a îngropat cu mâna lui himerele, în noroaiele hibernale din Ucraina. Himere care prevedeau revenirea sa la gloria întunecată a URSS, respectiv la poziția de super-lider mondial egal cu președinții SUA și China. Ca atare, măcelărește Ucraina cu cruzime de 24 de zile. Dar ucrainienii rezistă teribil.

Până și partenerul său de conjunctură, președintele Chinei, comunistul dur Xi Jinping, se îndepărtează de el. Descompunerea galopantă a lui Putin miroase prea tare.

Probă: joi, 17 martie, Rusia a renunțat să mai ceară Consiliului de Securitate al ONU un vot pentru ziua de vineri, 18 martie, asupra unei Rezoluții legată de războiul din Ucraina. Putin a aflat că nici China și nici India, statele pe care s-a bazat până mai ieri, nu-i mai susțin inițiativa.

Din ce a fost, ce a ajuns! Un al doilea Kim Jong-un. Amândoi au fluturat amenințarea cu detonarea bombei nucleare. Tiranul Coreei de Nord a ajuns de râsul lumii după ce a amenințat până a amețit că va lansa el bomba împotriva SUA. Și când a aruncat ceva în mare, s-a fâsâit ca o petardă cumpărată din piață.

Ăla mic cu gura mare. Cam ăsta este Kim Jong-un. Urmarea? Nepotul caricatural al dictatorului sinistru Kim Ir Sen a rămas izolat pe bucățica lui nordică din peninsula coreeană.

Din clipa în care Putin a amenințat lumea cu detonarea bombei nucleare, exact în ziua în care a invadat Ucraina, pe 24 februarie, el a devenit, precum Kim Jong-un, un personaj nefrecventabil.

Dialogurile liderilor Franței, Germaniei, Israelului, Turciei cu Putin din ultimele trei săptămâni fac parte din categoria “damage-control”. Să ținem dementul sub control.

Putin a tot lansat prin interpuși dorința sa de a trata doar cu președintele SUA (indiferent cum l-o chema pe el) criza mondială pe care a provocat-o cu atâta cruzime. Președintele SUA, recte Joe Biden, sfătuit de establishment-ul american, se face că nu-l aude. Îl ignoră.

Ce i-a mai rămas lui Putin de făcut ca să arate că este încă de temut? Să arunce în războiul împotriva Ucrainei toate resursele militare pe care le mai are împrăștiate prin Siberia. Deja generalii lui au anunțat un casting pentru recrutarea a zeci de mii de tineri ruși între 18-25 de ani, numai buni de trimis drept carne de tun pe front.

Între timp însă, din Rusia au fugit foarte mulți tineri, imediat după începerea războiului. Au bănuit ce-i așteaptă. Și au refuzat să moară pentru gloria lui Putin.

În contrapartidă, în Ucraina s-au întors acasă imediat cum Putin le-a invadat țara, peste 300.000 de ucrainieni ca să lupte pentru statul lor.

Marea armată aruncată de Putin împotriva unei țări cât o provincie a Rusiei a pierdut peste 7000 de combatanți printre care și 4 generali în 24 de zile, potrivit surselor occidentale. Plus pierderi masive de tancuri, avioane, elicoptere, camioane de transport de alimente, de combustibil și de alte servicii necesare.

Dominat de paranoia puterii de care suferă orice dictator, Putin a comandat genocid asupra populației civile. Este negru de furie că Ucraina nu doar că rezistă, dar ucrainienii mai și luptă dur împotriva lui.

Putin a mai practicat genocidul asupra civililor în ultimii 23 de ani. Și în Cecenia, și în Georgia, și în Siria.

A făcut-o pentru că a putut. Nici un lider al Occidentului civilizat nu l-a tras la răspundere pentru genocid. Interesele economice și de afaceri cu Rusia lui Putin au fost mai importante pentru conducătorii statelor occidentale puternice decât măcelul practicat de acest individ.

Curtea Penală Internațională de la Haga care judecă persoanele care au comis genocid nu l-a deranjat atunci pe Putin nici măcar cu un telefon. Oare acum va avea mai mult curaj?

Vladimir Putin își joacă țara, Rusia, dar și soarta lui, la ruleta rusească. Vede și simte în jurul său numai moarte. A început să se teamă nu doar de eșecul războiului contra Occidentului dus prin Ucraina ca stat proxy.

Se teme pentru viața lui. Se teme de un puci. Prin ieșirile lui publice extrem de agresive din ultimele zile Putin și-a devoalat spaimele și slăbiciunile.

Pe rușii care se opun războiului i-a calificat drept “gunoaie” și “trădători”. Pe oligarhii care s-au dezis de el le-a transmis că vor fi “scuipați în față de cetățenii ruși”.

Recent și-a arestat mai mulți generali din FSB (fostul KGB) și din Armată.

Auto-exilul de protecție pe care și l-a impus cu peste doi ani în urmă de frică de covid a devenit și mai acerb. Acum, din alte motive. Se teme să nu fie otrăvit.

Știe bine Putin cum este cu otrava. La comanda lui a fost asasinat fostul agent Aleksandr Litvinenko, prin intoxicare cu poloniu. Alți opozanți ai lui, Serghei Skripal și Aleksei Navalnîi, otrăviți cu noviciok, au scăpat după ce au fost la un pas de moarte.

Prin toate aceste atitudini panicarde, comportamente agresive și declarații publice amenințătoare, Putin recunoaște, fără să vrea, că a pierdut. Nu doar războiul cu Ucraina. Ci marea lui bătălie cu Occidentul și, mai ales cu SUA, pentru schimbarea polilor de putere ai lumii prezente.

Războiul pare că se apropie de sfârșit. Măcar să învețe omenirea ceva din cele petrecute. Iar românii să pună mâna pe o carte de istorie, măcar o oră, să înțeleagă ce înseamnă un stat agresor în coasta țării lor atunci când este condus de un dictator. Și să învețe de la ucrainieni cum se iubește o țară.

Sângele sovietic apă nu se face. Să nu uite românii, iar cei care nu știu, să afle: România a stat sub bocancul sovietic de ocupație din august 1944 până în vara anului 1958. A fost cea mai neagră perioadă din istoria țării!

Teroare în toată regula. Au dominat crimele, distrugerea elitelor, desființarea familiilor, sfărâmarea întregului sistem politic, economic, cultural, social și religios creat până atunci.

Aceea a fost epoca Stalin. Acum e epoca Putin.

Bunicii noștri ne-au învățat de mici celebrul cuplet al marelui actor Constantin Tănase. El nu s-a repezit să-și reînnoiască pașaportul pentru a fugi din țară de groaza rușilor, așa cum au făcut prea mulți români săptămânile trecute.

A rămas pe scena teatrului “Cărăbuș” de unde, fără frică de teroarea sovietică, repeta seară de seară, în crâncenii ani 1944-1945, un cuplet satiric dedicat agresorului rus:

De la Nistru pân’ la Don Davai ceas, davai palton. Davai casă și moșie Harașo, tovărășie

Constantin Tănase a murit în București pe 29 august 1945. Se spune că a fost ucis de către armata sovietică din cauza satirei la adresa rușilor. El nu s-a temut de invadatori.