Președintele Franklin D. Roosevelt a marcat o schimbare remarcabilă în politica americană, în timpul mandatului său dintre 1933-1945. Acesta a adus o nouă viziune atât pe plan intern, dar și pe plan extern.

Politicile sale economice, cunoscute sub denumirea de „New Deal” (Noua Cale), au fost menite să scoată țara din criza economică, în timp ce abandonarea izolaționismului tradițional a deschis calea către o implicare activă a Statelor Unite în afacerile mondiale. Un aspect esențial al acestei noi direcții a fost stabilirea relațiilor diplomatice cu Uniunea Sovietică, începută în primul an al mandatului său, pe 16 noiembrie 1933. Această relație a evoluat semnificativ pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind reflectată în corespondența dintre Roosevelt și Stalin.

Totuși, odată cu moartea președintelui Roosevelt în aprilie 1945, la Casa Albă au apărut noi abordări privind relațiile cu URSS, concretizate prin documentele „grupului de la Riga” și prin adoptarea „doctrinei de îngrădire”.

Autorul Corneliu Popa precizează în cartea sa „Le est de Cortina de Fier” despre schimbările care au pus bazele noii dinamici în relațiile dintre SUA și URSS. Cele din urmă aveau să-și pună amprenta asupra ordinii mondiale în perioada postbelică.

Ce reprezintă „Grupul de la Riga”

În carte, autorul menționează: „Aşa numitul „Grup de la Riga” era format din experţi pentru spaţiul sovietic din Departamentul de Stat, care au activat la Ambasada SUA la Moscova sau în statele baltice, la Kaunas, Riga sau Tallinin. Între ei sunt nominalizaţi: Robert F. Kelly, directorul de stat, Charles Bohlen, Loy Henderson, Elbridge Dwbrow sau Robert Taft şi Joseph C. Kennedy, fost ambasador la Londra, tatăl viitorului preşedinte John F. Kennedy. Dar cel mai cunoscut rămâne George F. Kennan.”

Vă întrebați cine era George F. Kennan? Ei bine: „George F. Kennan era specialist în probleme sovietice, vorbitor de limba rusă, fost ataşat de mai multe ori la Ambasada din Moscova”.

În februarie 1946, el a trimis o telegramă, prin care expunea viziunea URSS și scopurile lui Stalin. Aceasta este cunoscută sub numele de „telegrama lungă”.

Schimbările politicii americane

Schimbările din politica americană au fost influențate de economia care abia ieșise din război, marcată de traumele marii crize economice din 1929-1933. Programul de reforme cunoscut sub numele de New Deal, care a implicat intervenția statului pentru reluarea fluxurilor economice sănătoase, împreună cu necesitățile impuse de al Doilea Război Mondial, au generat noi provocări odată cu trecerea la o producție pentru condiții de pace.

Relațiile cu URSS începeau să se dezechilibreze după finalizarea războiului. Congresul SUA devenise din ce în ce mai ostil, luând decizia de a nu mai accepta „livrări în sistemul land-lease pentru reconstrucţia ţărilor aliate şi a stopat orice livrare către Moscova, chiar şi vapoarele aflate în drum spre porturile sovietice au fost întoarse din drum. Kremlinul însă insistase pentru sprijin necesar propriei reconstrucţii.” Autorul adaugă: „În acest context Stalin a decis să rezolve problemele reconstrucţiei proprii prin efortul lor. Dar aceasta a însemnat şi controlul lor tot mai strict în cadrul propriei sfere de influenţă decisă la Yalta, dar pe care noua Administraţie de la Casa Albă refuză să o mai recunoască şi respecte.”

Americanii vor accepta totuşi propria contribuţie la refacerea sferei lor şi a partenerilor din Europa prin ,„planul Marshall”. Sovieticii, la rândul lor au adunat statele „satelit” în ianuarie 1949 în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc. Era un prim pas decisiv, în divizarea continentului european şi a lumii care devenea bipolară.”

Dacă sunteți curioși să aflați mai multe detalii, puteți comanda cartea de pe edituradecarte.ro