Alexandru Cânpan şi-a dorit de când era mic să piloteze aeronave. Pentru a-şi îndeplini visul a muncit alături de tatăl său în construcţii, a fost dispecer şi a spălat avioane.

Un tânăr hunedorean a reuşit să-şi vadă visul cu ochii chiar dacă viaţa l-a încercat destul de greu în câteva momente. Alexandru Cânpan este, la cei 30 de ani ai săi, pilot pe o aeronavă civilă, iar în cel mult doi ani îşi doreşte să devină comandant de aeronavă.

Pentru el, aventura a început, iar trecerea de la statutul de copilot la cel de comandat este una dintre cele mai frumoase încercări prin care este posibil să treci în viaţa de pilot. Asta pentru că, de când se ştie, Alexandru nu a vrut decât să zboare.

Taxă de 28.000 de euro

"Primele mele amintiri din copilărie ştiu sigur că includ şi dorinţa de a zbura. Pe scurt, am vrut să zbor încă de când am fost conştient de existenţa mea", mărturiseşte Alexandru Cânpan.

Tânărul pilot s-a născut, a copilărit şi a studiat la Hunedoara, până în 1998, când a terminat liceul. Pe-atunci, părinţii lui erau deja plecaţi să muncească în Belgia. După ce-a absolvit liceul, Alexandru i-a urmat în străinătate, unde a studiat la un colegiu de automatizări. În 1999 a decis să încerce pentru prima dată să devină pilot, fără succes însă.

"La momentul la care am întrebat eu, nu era încă înfiinţată noua Şcoală Superioară de Aviaţie Civilă. Era doar vechea CIPA, instituţie care organiza cursuri doar când compania Tarom anunţa că are nevoie de piloţi. Am întrebat apoi pe la instituţii de profil din Europa şi am aflat că trebuia să plătesc peste 80.000 de euro pentru a urma o şcoală de pilotaj a cărei absolvire să-mi permită apoi să devin pilot în aviaţia civilă. Am continuat să întreb şi am găsit o şcoală privată, în Canada, unde taxa era mai mică - 28.000 de euro", povesteşte Alexandru.

Vreme de doi ani a muncit cot la cot cu tatăl său în construcţii. Aşa a reuşit să-şi strângă banii necesari pentru şcoala pe care dorea cu ardoare să o urmeze.

Între timp s-a ales şi cu o calificare secundară, aceea de constructor. "Pot să construiesc o casă de la fundaţie până la acoperiş, cu tot ce e nevoie în ea", spune Alexandru râzând.

"La un moment dat, pe când mă luptam cu mutatul cărămizilor zi de zi, începusem să mă gândesc că n-o să mai apuc vreodată să zbor la modul profesionist. Mă consolam cu gândul că o să mai zbor doar ca amator, la vreun aerodrom. Din fericire, în acel moment m-am înşelat", adaugă tânărul pilot.

"Am spălat şi avioane"

În 2000, Alexandru a reuşit să se înscrie la şcoala canadiană de aviaţie, fără să mai fie nevoit să-şi caute un "naş".

"Şi în România, dar şi în Belgia sau Franţa, dacă vrei să devii pilot comercial şi nu ai pe cineva care să te recomande în sensul ăsta, apoi să-ţi poarte de grijă, este mai dificil de găsit un loc într- o companie. Situaţia asta era pe atunci tratată ca una absolut normală nu numai la noi, ci şi în unele companii din Occident. În Canada, m-am înscris la o şcoală privată, care urma însă programul şcolii de pilotaj pe care provincia Quebec o avea în acelaşi loc. În timpul şcolii, am mai şi muncit acolo. Am fost şi dispecer, am spălat şi avioane, pentru a putea să-mi plătesc cursurile. Asta m-a şi ajutat pentru că astfel am înţeles mai bine atât sistemul unui aeroport, cât şi avionul în sine", rememorează Alexandru o parte din aventurile prin care a trecut în Canada.

De la Alba la Tuzla

A absolvit şcoala de pilotaj în 2002, iar la vremea respectivă era aproape imposibil să-şi găsească de lucru în Canada. Air Canada concediase 2.000 de angajaţi după atentatele de pe 11 septembrie 2001, iar piaţa muncii şi-a revenit abia în 2006-2007. Alexandru nu-şi permitea să aştepte redresarea domeniului motiv pentru care a început să caute de lucru în România.

Primul job a fost la o companie privată din Alba, care s-a închis după o vreme, şi apoi la Regional Air Service din Tuzla.

PLANURI

Vrea să fie comandant

În prezent, Alexandru Cânpan lucrează la compania Tarom. De mai bine de un an, el efectuează zboruri pe distanţe scurte şi medii. Alexandru are deja 750 de ore de zbor şi abia aşteaptă să adune 1.500 de ore de zbor pentru a putea susţine examinările în urma cărora poate obţine titlul de comandant de aeronavă.

Următoarea dorinţă a lui Alexandru Cânpan este să zboare cu un Boeing 737 – "clasicul" din aviaţia civilă comercială. Tânărul pilot locuieşte acum în Bucureşti, împreună cu soţia. Cu toate acestea, cel puţin o dată pe lună, mai trage câte o fugă la Hunedoara, pentru a-şi vedea rudele.

Pentru Alexandru Cânpan zborul a fost şi va fi aproape totul în viaţă. "Aviaţia înseamnă să-ţi placă să zbori, în primul rând, să fii acolo, sus. Dintre piloţi, doar 10 la sută cred că fac meseria asta numai pentru că se câştigă mai bine ca în alte domenii. Dar aceştia nu rezistă", conchide Alexandru Cânpan.