De la Liviu Antonesei pentru Gabriel Liiceanu, cu dragoste: „Aș vrea să rămînă în istorie cu cărțile și faptele Dumisale, nu în postura de inamic al libertățății de opinie și expresie”

De la Liviu Antonesei pentru Gabriel Liiceanu, cu dragoste: „Aș vrea să rămînă în istorie cu cărțile și faptele Dumisale, nu în postura de inamic al libertățății de opinie și expresie”

Publicăm astăzi continuarea dialogului cu scriitorul Liviu Antonesei, după ce ieri profesorul ieșean a vorbit despre procesul pe care i l-a intentat Gabriel Liiceanu, proces de calomnie în care fi losoful îi cere daune morale de 100.000 de euro scriitorului din Copou. Motivul? Antonesei a menționat, într-un alt dialog, de anul trecut, modul în care a intrat domnul Gabriel Liiceanu în posesia „Editurii Politice”, dar și cum a fost scutit patronul Humanitas, în tulburii ani ‘90, de taxa impozitelor către stat. Acestea fi ind spuse/scrise, bucurați-vă de rândurile de mai jos! Nu toate povestesc despre acțiuni în justiție și orgolii intelectuale nerăcorite.

- Evenimentul zilei: Care este, stimate domn, profilul psihologic al românului din zilele noastre? Ați absolvit Psihologia, explicați-ne din postura de psiholog, de sociolog...

- Liviu Antonesei: Etnopsihologia este moartă din naștere. Toate popoarele sînt create din indivizi de toate felurile. Diferențele dintre atitudinile și comportamentele sociale sînt provocate de experiența socio-istorică diferită. Aici, ne pot ajuta sociologia istorică, antropologia culturală, istoria socială anglo-saxonă, studiul mentalităților și imaginarelor sociale. Să nu par abstract. La începutul anilor ‘90, în România se înregistra cel mai mare număr de inițiative private – capitalism spontan – la suta de mii de locuitori din tot fostul lagăr estic. După cel mai sinsitru și mai centralizat comunism din zonă. Ceam făcut cu bogația aceea? Am irosit-o prin politici fiscale proaste, politici eonomice la fel, jaful din procesele de privatizare a marilor branduri create în timpul comunismului...

- Ce-a însemnat comunismul pentru cultura românească? Ce credeți despre compromisurile asumate de scriitori, critici, artiști în acea perioadă? A existat o rezistență prin cultură sau termenul este forțat?

Ne puteți urmări și pe Google News

- N-a fost chiar Siberia spiritului, cum credea Culianu, dar a fost aproape! Lucrurile de valoare au fost create cumva contra regimului. Eu n-am făcut compromisuri atunci, dar am și publicat cărți puține și greu. Cred că vorba lui Gabriel Andreescu este adevărată, a existat o existență prin cultură, de altfel onorabilă, și o rezistență pur și simplu. Prima binișor reprezentată, a doua...

Intelectuali și „animale politice”

 - N-ați făcut nici măcar un compromis profesional pentru a beneficia de anumite avantaje?

- N-am făcut, deci n-am avut nici avantaje. Nu fac nici acum, de altfel. Ce mă miră pe mine nu sînt compromisurile și cedările de atunci, au fost vremi cumplite și nu toți oamenii sînt eroi, indiferent de inteligența lor și de forța lor creativă, mă miră compromisurile acum, ușurința cu care unii dintre oamenii cu opere remarcabile se pun în slujba unor ideologii dicutabile sau, mai grav, a unor „animale politice” care nu știu să facă decît rău. Este vorba despre întreg spectrul politic. Nu am simpatii politice, doar antipatii graduale!

- Ce vină poartă intelectualul român pentru nivelul submediocru al societății noastre? Greșim dacă-l responsabilizăm sau nu poate fi exonerat de răspundere? Până la urmă, intelectualii unei națiuni influențează hotărâtor destinul acesteia.

- Pot fi vinovați numai cei care se implică, intelectualii publici, ceilalți își pot vedea liniștiți de profesiile lor. Poate că le acordăm și noi o importanță disproporționată, caracteristică mai degrabă unor epoci romantice, cum a fost secolul al XIXlea, cu afirmarea spiritului național și a celui social, la noi întins pînă tîrziu încoace. În rest, cred că fiecare pasăre pre limba ei cîntă și tot așa și piere...

- Am observat că pe parcursul interviului, mai puțin în cele trei citate de la început (publicate ieri), ați evitat să folosiți numele Dlui Liiceanu. De ce? Din teamă?

- Dacă mi-ar fi fost vreodată teamă de opiniile mele, n-aș fi exprimat în viața asta niciuna! Pur și simplu am vrut să-l protejez. Aș vrea să rămînă în istorie cu cărțile și faptele Dumisale, bănuiesc că vrea același lucru, nu în postura de persecutor al lui Antonesei, de inamic al libertății de opinie și expresie...

 

Reunificarea? O minune!

- Evenimentul zilei: Credeți că va mai fi posibilă vreodată reunirea Basarabiei, a acestui pământ rupt din trupul Moldovei, cu România? Sunt pregătiți românii să se reunească?

- Liviu Antonesei: Prea repede nu cred să se întîmple, dar cum nădejdea moare ultima, poate cîndva se va întîmpla și minunea asta!

Despre limba română

- Evenimentul zilei: Limba română este bruiată de un limbaj contorsionat - jumătate engleză de birou, jumătate română atrofiată în prescurtări - utilizat, în special, de tinerii noștri corporatiști. Va reuși limba română să asimileze și acest fenomen lingvistic, citadin în mare măsură?

- Liviu Antonesei: Până acum, limba română, ca și alte limbi, s-a descurcat, mai asimilînd, mai respingînd. Oricum, e clar că nu rezolvi nimic prin lege privind puritatea limbii. Soluția este asimilarea funcțională a culturii. Dar pe cine interesează asta acum?

Rromi sau țigani?

- Evenimentul zilei: Cum comentați ambiguitatea lexicală - rom, rrom/ român - care a bulversat societatea internațională, provocând de multe ori grave prejudicii de imagine țării noastre și românilor în general?

- Liviu Antonesei: N-am comentarii de făcut, primul e cu dublu r! Pe de altă parte, majoritatea prietenilor mei țigani preferă să li se spună așa, țigani.

 

Migrațiile și negarea (auto)exterminării

- Evenimentul zilei: Ce părere aveți despre fenomenul migrațiilor, fenomen care tinde să schimbe profilul cultural al Europei?

- Liviu Antonesei: Migrațiile se petrec de cînd există omul, dar niciodată la proporțiile astea, în condițiile unor civilizații destul de bine conturate și relativ diferite – ca nivel de dezvoltare, religios, cultural etc. – așadar clar că ne aflăm într-o situație nouă, nepregătiți și cu politicieni extrem de nepregătiți pentru crize de orice fel. Între invitația formulată intempestiv de Frau Merkel și xenofobia extremei drepte, avem toate orientările, atitudinile. La nivelul comunităților, lucrurile stau la fel. Unul din rezultate este creșterea elanului extremei drepte și a populismului, altul apariția xenofobiei de stînga. În fine, nu sînt profet, nu știu cum vom ieși din încurcătura asta, dar nici nu cred că trebuie să ne exterminăm unii pe alții...

 

Credințele omului

- Evenimentul zilei: În ce crede omul Liviu Antonesei?

- Liviu Antonesei: În libertatea cu care ne-a născut Dumnezeu sau natura, cu adaosul liberal „libertatea mea se oprește acolo unde încalcă libertatea celuilalt. În dragoste și prietenie. În compasiunea cu cei aflați în suferință. În funcția autotămăduitoare a literaturii și, cu puțin noroc, în funcția tămăduitoare a literaturii și pentru ceilalți...

 

Clasă politică expirată

- Evenimentul zilei: Credeți că va rezista proiectul Uniunii Europene? Diferențele dintre centru și periferie rămân, fără îndoială, imense, greu de surmontat.

- Liviu Antonesei: Ce să spun? E clar că se zdruncină. Pe de altă parte, să ne uităm și ce se întîmplă în Regatul Unit după Brexit. Rar țara aceea a fost mai împărțită și mai tensionată, mai ceva decît pe vremea Războiului celor Două Roze. De rezistat va rezista, dar ca să fie un succes, proiectul trebuie schimbat din mers, plus că ar trebui altă clasă politică și la centru și în țările membre, cea din ultimele două decenii e clar expirată!... Cum asta!?

 

Definiția iubirii

- Evenimentul zilei: Ce este iubirea, stimate domn?

- Liviu Antonesei: În 2000, am publicat o carte, Despre dragoste, Anatomia unui sentiment, și am lămurit cumva punctul meu de vedere. Volumul a mai avut o ediție pe hîrtie și una splendid ilustrată pe Liternet.ro. Nu voi povesti cartea, pe scurt, voi spune doar că „dragostea este servitute voluntară reciprocă” sau, mai blînd, „punerea laolaltă a autonomiilor personale”...