Un editorial de Ron Paul în Newsmax, pentru cei care nu văd dictatura din cauza prescripțiilor.

 

Până mai ieri, americanilor li se interzicea dreptul de a merge la biserică.

Li se interzicea dreptul de a-i vizita pe cei dragi la spital.

Li se interzicea dreptul de a-și deschide întreprinderile și de a merge la muncă pentru a-și asigura traiul pentru ei și familiile lor.

Li se interzicea dreptul de a merge la restaurante, la baruri, la frizerii.

 

Nici o lege nu a fost aprobată pentru a li se interzice aceste drepturi.

Chiar și așa, ar fi fost ilegal și imoral. Dar ce s-a întâmplat a fost mai grav.

Le-au fost interzise drepturile fundamentale de către guvernatori, judecători districtuali și chiar primari locali, care au folosit epidemia de coronavirus ca pretext pentru a conduce prin decrete.

Au furat o putere pe care nu aveau dreptul să o ia și au exercitat-o la toate nivelurile pentru a băga America într-un arest la domiciliu pe trei luni.

 

Apoi, în mijlocul decretelor de interdicție a circulației din toată țara, aceiași guvernatori și oficiali locali care i-au închis pe americani în casele lor au apărut brusc cu cheile și au deschis larg ușile.

Brusc, nu doar că a devenit OK să ieși pe stradă, era obligatoriu să ieși!

Ce s-a întâmplat? Un leac? Un vaccin miraculos? Nu.

Politicienii care i-au întemnițat pe americani au descoperit o cauză care, zic ei, îi obligă pe americani să protesteze.

Poliția a ucis un negru, George Floyd, în procesul de reținere la Minneapolis, și deodată, necesitatea de a manifesta a devenit mai importantă decât „să stăm acasă, să salvăm vieți”.

 

Deodată, aceiași „experți” în sănătate, care ne-au spus că nu trebuie să ne adunăm în grupuri mari, pentru că atunci vor fi milioane de morți de coronavirus, au făcut declarații în sprijinul adunării mulțimilor.

O scrisoare deschisă în legătură cu protestele pentru George Floyd, semnată de peste 1200 de medici și alți profesioniști din sănătate a explicat că „nu condamnă aceste adunări calificându-le ca riscante pentru transmiterea de COVID-19”.

Totuși, au scris ei, „acest lucru nu trebuie confundat cu o atitudine permisivă față de toate adunările, în special protestele împotriva decretelor de izolare la domiciliu”.

Să fi dezvoltat coronavirusul vreun tip de inteligență superioară, care să îi permită să distingă între cei care se strâng pentru o „cauză bună” și cei care se strâng pentru o „cauză rea”?

Sigur că nu.

Ce s-a întâmplat de la începutul acestui rușinos episod al coronavirusului a fost politizarea sănătății publice în mâinile autoritariștilor.

 

Două prestigioase publicații medicale, The Lancet și New England Journal of Medecine, au fost obligate să-și retragă studiile publicate, care concluzionau că Hidroxiclorochina este dăunătoare pentru pacienții cu COVID-19.

Graba de a da publicității studiile a părut cât se poate de limpede un gest politic, mai degrabă decât unul bazat pe principii politice. Când președintele Trump a dezvăluit că ia Hidroxiclorochină, presa „mainstream” și chiar publicațiile de „specialitate” au început să atace medicamentul.

 

Iată ce se întâmplă când Medicina se amestecă cu Statul.

Ne alegem cu ce este mai rău din amândouă.

Ne alegem cu birocratul de carieră dr, Fauci spunându-ne că nu vom mai putea niciodată strânge mâna cuiva și că trebuie să stăm în case până când va fi descoperit un vaccin.

Între timp, doctori din toată lumea afirmă că această varietate de coronavirus dispare de la sine.

 

Avem o tradiție în separarea dintre biserică și stat în Statele Unite, și pe bună dreptate.

Amestecul Statului cu Biserica invită la opresiune și la corupție.

Trebuie să avem aceeași abordare față de relația dintre medicină și stat. Vedem acum în ce măsură acest amestec a produs același tip de tiranie și de corupție generalizată.