Spre dezamagirea lui Alice Cooper, despre rivalul Marilyn Manson se aude, mai nou, ca "a devenit baiat cuminte".
Noul album semnat de Manson, „Eat Me, Drink Me”, lansat ieri, a dat prilej multor speculatii legate de starea de spirit actuala a socantului rocker.
Temele centrale ale textelor celui candva considerat „spaima conservatorilor din America” variaza, de data aceasta, de la criza, la singuratate si sila de viata, ba, chiar mai mult, starul declara ca una dintre sursele sale de inspiratie a fost Lewis Carroll, autorul cartii „Alice in Tara Minunilor”. (Titlul albumului sa fi fost inspirat de prajiturelele sau de cescutele cu ceai pe care le gasea Alice pe taramul magic, fiecare cu indemnuri gen „eat me” sau „drink me”?)
Presa internationala apreciaza ca, pentru Manson, despartirea de fosta sotie, Dita Von Teese, a fost o incercare grea, care l-ar fi „inmuiat”, l-ar fi atins intr-atat de tare incat acesta incearca sa se „insanatoseasca” prin prelucrarea acestei drame personale chiar in muzica noului album.
„Marilyn Manson nu mai este un demon, ci un om accesibil”, scrie „Vanity Fair”. In ultima vreme, Manson a socat mai degraba cu „confidente” din viata sentimentala decat cu afirmatiile dure cu care eram obisnuiti, cum ar fi cele prin care proslavea un soi de violenta metaforica, interpretata deseori gresit, militand astfel pentru libertatea personala.
Iar acum, la atatea „sentimentalisme”, unii jurnalisti se intreaba daca este vorba doar despre o noua „strategie” de marketing sau despre suferinta reala a neconventionalului star. Intr-un interviu acordat saptamanalului „Der Spiegel”, Manson recunoaste ca „puterea sa de a seduce cand este pe scena este mai mare decat cea pe care a avut-o in viata particulara”.
Daca Manson si-a „imblanzit demonii” si cat de mare e puterea sa de a „seduce de pe scena” se va convinge si publicul din Romania pe 1 iulie, cand starul american va concerta in Bucuresti, in cadrul B’Estival. Cert este ca Manson, dupa propriile-i aprecieri, va oferi publicului, de aceasta data, nu numai „cel mai personal album, ci si cel mai bun”.
Cititi si :