Secretariatul de Stat pentru Culte a publicat recent un volum - "Statul și cultele religioase - în colaborare cu Institutul Național de Statistică și cu Autoritatea Națională pentru Retrocedarea Proprietăților.
Studiul alcătuit sub autoritatea domnului Victor Opaschi pune - și poate ar trebui urmat și de alte instituții - în discuție câteva teme aflate în dezbaterea publică. Dincolo de date statistice exprem de interesante, de modul în care se desfășoară în contextul european relațiile dintre Culte și Stat, volumul pune degetul pe rană. Ce modificări considerăm necesare în Constituția României în ceea ce privește viața religioasă? De ce și cum sprijină financiar statul român cultele religioase? De ce sprijină statul român construirea Catedralei Patriarhale? Cum și de ce se studiază disciplina Religie în școlile publice? Cum se implică Secretariatul de Stat pentru Culte în rezolvarea problemei retrocedării proprietăților Bisericii Române Unite cu Roma, Greco – Catolice? Care este stadiul retrocedării către culte a proprietăților bisericești confiscate de regimul comunist de la cultele religioase din România?
Toate teme fierbinți, aflată pe masa societății civile. Și pentru că regent a avut loc o dezbatere aprinsă la GDS asupra relației dintre Culte și Stat mă opresc doar asupra a două din marile teme. Catedrala și sprijinul statului român.
Secretariatul de Stat pentru Culte consideră că finanțarea construcției unei Catedrale Patriarhale în București este o obligație asumată de statul român în urmă cu mai bine de un secol, dar care a rămas neonorată până în urmă cu câțiva ani. Astfel, după proclamarea României ca Regat (1881), regele Carol I a înaintat Adunării Deputaților un proiect de lege privitor la construirea unei catedrale ortodoxe în București. În anul 1884, a fost prevăzută în bugetul de stat suma de 5.000.000 de lei (aur), echivalentul a 5% din bugetul statului, pentru construirea catedralei. Fondurile destinate inițial Catedralei au fost însă folosite până în anul 1900 pentru construirea de școli publice.
Demersurile pentru înălţarea catedralei au fost reluate după 1920 atât de mitropolitul-primat Miron Cristea, cât și de regele Ferdinand, care a decis ridicarea unei biserici monumentale în amintirea victoriei armatelor române în războiul de întregire. Lucrările s-au oprit atunci la stadiul de proiectare şi de alegere a locului viitoarei catedrale, din cauza crizei economice şi a celui de-al Doilea Război Mondial. Proiectul a fost suspendat în perioada comunistă, pentru a fi reluat după 1990, când a fost readus în actualitate de către Patriarhul Teoctist. După lungi discuţii privind alegerea amplasamentului viitoarei catedrale, prin O.U.G. nr. 19/2005 privind realizarea Amplasamentului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului s-a decis ca acest important obiectiv să fie construit în Dealul Arsenalului din București. Parlamentul României a aprobat Ordonanța de Urgență a Guvernului, prevăzând ca o parte din fondurile necesare executării construcției să fie asigurate de la bugetul de stat, prin intermediul SSC, precum și de către alte autorități publice locale. Motivele pentru care statul român consideră necesară sprijinirea financiară a construcției noii catedrale nu sunt doar de ordin istoric, ci țin seama și de necesități actuale de ordin simbolic, ca și de ordin practic. Mai întâi, trebuie amintit că Bucureștiul este singura capitală europeană care nu are care nu are o catedrală sau o biserică monumentală reprezentativă . Trebuie observat și că Bucureștiul este și singurul centru mitropolitan din România care nu dispune de o catedrală pe măsura importanței sale pe plan local, regional și național. Apoi, ținând seama de numărul credincioșilor care frecventează slujbele bisericești, mai ales în zilele de sărbătoare, cultul ortodox nu dispune în Capitală de un lăcaș de cult suficient de încăpător pentru desfășurarea în bune condiții a serviciilor de cult.
Secretariatul de Stat pentru Culte nu uită să amintească celor neduși la Biserică și alte catedrale din Europa: Berlin – Berliner Dom; Bruxelles - Catedrala St. Michel; Belgrad - Catedrala Sf. Sava; Budapesta – Catedrala Sf. Ştefan; Lisabona - Catedrala Sfânta Maria Major; Londra - Westminster Abbey; Madrid – Catedrala Almudena (finalizată în 1993); Moscova - Catedrala Iisus Hristos Mântuitorul, reconstruirea catedralei dărâmate de Stalin în anul 1931 a avut loc între anii 1994 – 2000; Paris - Catedrala Notre Dame; Praga – Catedrala Sf. Vitus; Roma – Bazilica Sf. Petru; Sofia - Catedrala Alexander Nevski; Varşovia – Catedrala Sf. Ioan; Viena – Stephansdom, etc. Saptămâna viitoare vom vorbi și despre religia în școli și de ce sprijină financiar statul român cultele religioase ca să mai lămurim opinia publică. Nicidecum pe ateiiradicali!
Recomandările noastre
