Robert Cepăreanu era însoțitor de bord la compania aeriană Blue Air. Tânărul de 24 de ani și-a dorit mult de tot să ajungă steward la bordul unui avion și a ajuns. Apoi, dintr-o dată, și-a luat un rucsac în spinare, a mers într-o poieniță de la marginea municipiului Iași și s-a spânzurat. Fără nicio un avertisment, fără nimic.

Acum, cu ajutorul unui prieten foarte bun care știa parola telefonului, polițiștii au dat de un mesaj, o scrisoare de adio, în care Robert explică de ce a ales să se sinucidă.

Familia lui Robert Cepăreanu este șocată, mai ales de faptul că acesta nu a spus niciodată nimic că suferă de ceva și nu a lăsat să se vadă acest lucru. Cu câteva ore înainte să își ia viața, Robert Cepăreanu a luat prânzul cu sora lui mai mare. A glumit, a spus bancuri și au râs copios împreună. A fost găsit după câteva zile, de un cioban, spânzurat de un copac.

Marea durere a lui Robert Cepăreanu a fost despărțirea de iubita lui. Fata a plecat de la el, după ce nu a mai putut să îi suporte gelozia. În scrisoare, prima persoană la care se referă este chiar fosta iubită. „Dacă citiţi asta, înseamnă că am reuşit. Îmi pare rău că s-a ajuns la asta. Aş fi putut trece peste lipsa jobului, banilor şi orice altceva, dar nu şi pentru despărţirea de ea. Abia după ce am pierdut-o am realizat că o iubesc.

Am pierdut-o din cauza prostiei şi idioţeniei mele. Nu am putut suporta gândul că nu mai e cu mine şi că ar putea fi cu altcineva … Poate era prea bună pentru mine. Îmi pare rău dacă te-am speriat când mă enervam la jocuri, şi înjuram, şi loveam tastatura, dar înjurăturile nu îţi erau adresate ţie, şi nu aş fi îndrăznit vreodată să te lovesc, deşi ai crezut că sunt în stare”, a scris Robert Cepăreanu.

O parte din scrisoare pare că a fost scrisă chiar la locul faptei, mai exact finalul ei, care se referă tot la fata mult iubită. Robert Cepăreanu spune că ar fi vrut să meargă acasă la ea pentru a o vedea pentru ultima dată. „Nu am făcut-o în final, şi regret, pentru că poate te-aş mai fi văzut pentru ultima oară. Cu durere în inimă îţi spun că îmi pare rău. Poate nu am fost cel mai bun fiu, frate, verişor, nepot, prieten, iubit, elev, angajat. Dar am încercat, cu bune şi rele, să mă îmbunătăţesc, mai greu sau mai uşor. Cu unele poate am reuşit, cu unele nu.

Dar consider că, odată ce am ajuns aici, că am eşuat la fiecare dintre ele, şi am dezamăgit nişte oameni la care ţineam. Dar gândiţi-vă şi la cum mă simţeam eu, şi că nu este uşor să treci peste ele. N. nu a fost ceva peste care să trec peste. Dintre cele trei iubite, B. – trei ani, nu am fost afectat după despărţire, G. – cu care am fost trei săptămâni, nici la ea nu am avut resentimente şi nu am suferit, deoarece ea nu era ceea ce căutam. Şi când în sfârşit am găsit ceea ce căutam, m-am comportat cum m-am comportat şi am pierdut-o. Şi aici îmi iau rămas bun. Nu ştiu ce mă aşteaptă dincolo. Adio”, a mai scris Robert, citat de presa locală.

Medicii psihiatrii din Iași vorbesc despre un puseu depresiv. „O parte dintre pacienţii pe care i-am văzut au spus că se simţeau trişti, aveau sentimente de inutilitate, iar lipsa contactului social s-a suprapus peste starea aceasta, care părea să îi excludă şi mai mult social”, a precizat dr. Ovidiu Alexinschi, medic psihiatru la Institutul de Psihiatrie „Socola”.