Tayyip Erdogan. Sursa foto: Arhiva EVZ Timp de două zile, preşedintele Erdoğan s-a aflat la Astana unde a participat la Conferinţa pentru cooperare şi măsuri de consolidare a încrederii în Asia şi la reuniunea Consiliului de cooperare strategică la nivel înalt Turcia-Kazahstan.
Au fost semnate 20 de acorduri care vor favoriza dezvoltarea relaţiilor dintre Ankara şi Astana. Bineînţeles că marele interes manifestat de capitalele lumii faţă de această vizită era pentru întâlnirea dintre Erdoğan şi Putin. Nu este prima dată când este manifestat un mare interes. De la invadarea Ucrainei de către Rusia şi până astăzi, atât demersurile diplomatice, cât şi întâlnirile cu Putin, au fost îndeaproape urmărite, potrivit sabah.com.tr.
Erdoğan, ca singurul lider care în această perioadă de război poate vorbi în acelaşi timp atât cu Zelenski, cât şi cu Putin, promovează o politică extrem de echilibrată şi activ neutră. Se străduieşte să deschidă uşa diplomaţiei pentru a se pune capăt acestui război. Urmărind politica Turciei, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite încearcă să creeze un canal de comunicare între Occident şi Rusia, ceea ce este o nouă şi pozitivă evoluţie. Însă faptul că decizia OPEC+ de a reduce producţia de petrol nu a fost pe placul administraţiei Biden, este o realitate.
Diplomaţia de lideri promovată de Erdoğan şi Putin după 2015 reprezintă o experienţă foarte diferită. Întâlnirile dese ale celor doi lideri în timpul războiului din Ucraina şi rezultatele obţinute au o importanţă aparte în literatura diplomatică. Este cunoscut faptul că fiecare întâlnire între preşedintele Erdoğan şi Putin (Teheran, Soci şi Samarkand) s-a încheiat cu un nou rezultat. Întâlnirea delegaţiilor Rusiei şi Ucrainei la Antalya şi Istanbul, acordul privind transportul cerealelor, adoptarea de măsuri pentru securitatea Centralei Nucleare de la Zaporojia şi schimbul de prizonieri au fost roadele acestor eforturi.
Ne puteți urmări și pe Google News
Erdogan: Turcia a devenit cea mai sigură rută pentru Uniunea Europeană
Mai mult, miercuri, Putin a transmis un mesaj liderilor europeni. A declarat că poate redirecţiona volumele de gaze naturale pierdute prin gazoductul Nord Stream către Marea Neagră şi poate crea în Turcia cel mai mare hub de gaze naturale. Putin a expus presei, la Astana, această idee înaintea întâlnirii bilaterale cu Erdoğan, precizând că "Turcia a devenit cea mai sigură rută pentru Uniunea Europeană". Această propunere care a venit după acţiunile de sabotaj asupra Nord Stream 1 şi Nord Stream 2 are importanţă, pe lângă ambiţia Turciei de a produce energie, şi pentru că obiectivul ei este de a deveni un centru sigur şi în ceea ce priveşte distribuţia. Astfel, Putin aminteşte liderilor europeni importanţa geopolitică a Turciei şi măiestria diplomatică a lui Erdoğan. Ankara va analiza această propunere ţinând cont de interesele sale din diverse regiuni (Europa, Mediterana de Est, Marea Neagră, Caucaz, Asia Centrală şi Golf). Şi pe agendă se mai află subiecte precum mesajul Kremlinului privind "o posibilă propunere ca Putin să se întâlnească cu Biden la summit-ul G-20", o opţiune diplomatică şi medierea Turciei.
Prin anexarea celor patru regiuni, Kremlinul crede că a obţinut în mare parte ce a dorit de la Ucraina. Pentru a face Kievul să accepte această nouă situaţie, recurge la bombardamente intense, pe de-o parte, iar pe de altă parte, anunţă că este deschis diplomaţiei, întâlnirilor. Este de înţeles dorinţa lui Putin de a se întâlni cu Biden. Sunt două reconcilieri la care trebuie să se ajungă pentru a războiul să se oprească. Prima reconciliere este cea dintre Rusia şi Ucraina, iar a doua cea dintre Rusia şi Occident, cu negocieri mult mai dure. Ceea ce Kremlinul foloseşte pentru a forţa atât Ucraina, cât şi Occidentul la pace, în noile condiţii, este ameninţarea cu arma nucleară. Iar SUA nu doresc deocamdată terminarea războiului de uzură. Fără îndoială, pe măsură ce Zelenski obţine victorii pe teren, în înţeles convenţional, nu poate fi vorba de o renunţare a Ucrainei. Adevărata luptă între puteri se desfăşoară între Occident şi Rusia.
Atâta timp cât nu se va clarifica cum va traversa Europa iarna şi cum vor ieşi liderii din această iarnă, Occidentul nu va iniţia negocieri aşa cum doreşte Putin. De altfel, Biden a refuzat propunerea Kremlinului privind o întâlnire în noiembrie, la Bali.
Erdoğan, ca unic lider din NATO care se întâlneşte cu Putin, promovează o politică care ar putea contribui nu numai la reconcilierea dintre Ucraina şi Rusia, ci şi la procesul de reconciliere între dintre Occident şi Rusia. Mai mult, relaţiile dintre Turcia şi Rusia, relaţii concurenţiale şi de cooperare în Siria, Libia şi Nagorno Karabah, au intrat într-o nouă etapă odată cu războiul din Ucraina. Moscova doreşte să colaboreze mai mult cu Turcia în Mediterana de Est, Africa şi Asia Centrală. În acest context, ar trebui avută în vedere posibilitatea reluării zborurilor din Rusia către Republica Turcă a Ciprului de Nord (recunoscută numai de Ankara-n.trad.). Iar Washingtonul şi Bruxelles-ul trebuie să promoveze o nouă politică faţă de Turcia, care să ducă la strângerea legăturilor cu Ankara. (Rador)
Recomandările noastre
