Luna aceasta Arabia Saudită va deveni o platformă pentru un summit de amploare arabo-chinezesc la care trebuie să sosească președintele R.P.Chineze, Xi Jinping. Se așteaptă ca delegația de la Beijing să semnеze cu statele din Orientul Mijlociu și Africa de Nord zeci de acorduri și de memorandumuri de colaborare reciprocă referitoare la energie, domenii ale securității, fluxuri de investiții.
Este foarte evident că discuțiile vor atrage atenția deosebită a administrației lui Joseph Biden care în ultimele luni cere deschis aliaților săi din Orientul Mijlociu să introducă limite în relațiile cu R.P.Chineză. Vorbind în luna noiembrie în Bahrain, adjunctul șefului Pentagonului, Colin Kahl, a avertizat: în cazul în care colaborarea jucătorilor regionali cu Beijingul în sfera securității „va depăși un anumit prag”, Washingtonul va interpreta acest lucru ca fiind o amenințare și o provocare. Acest lucru va determina SUA să-și reducă nivelul de colaborare cu aliații, pornind însă „nu de la considerente de pedepsire, ci de la propriile interese”, a avertizat acesta.
S-au auzit și alte argumente împotriva derivei spre China. „Înțeleg tentația de a lua măsuri de prevedere, - a arătat Kahl. – Dar Beijingul nu va putea uni regiunea împotriva Iranului. El este aliat al Iranului. Și nu intenționează să asigure securitatea regiunii”. El a remarcat că China „nu este interesată de coaliții reciproc avantajoase”. „Ei nu au nici intenția, nici posibilitatea de a integra arhitectura securității regiunii. Abordarea noastră este diferită: noi vrem să integrăm regiunea păstrând în același timp autonomia fiecărei țări”, a explicat Kahl.
Noua poveste a pătrunderii Chinei în regiune demonstrează mai degrabă nu dorința jucărorilor locali de a-și lua măsuri de precauție, ci logica firească a dezvoltării colaborării. Publicația ”Foreign Policy” a calculat că investițiile făcute de China în diferite state din Orientul Mijlociu și Africa de Nord în intervalul 2012 - 2017 au crescut cu 1.700%, deși în anii pandemiei, desigur, s-a înregistrat un declin din motive obiective. Încrederea într-un partener important din Asia a ajuns în punctul în care investitorii chinezi au reușit să investească în proiecte de importanță critică în câteva țări, de exemplu în domeniul tehnologiei avansate și al transportului.
Procese similare s-au făcut remarcate și în domeniul colaborării tehnico-militare. De exemplu, SUA au bănuit în repetate rânduri Arabia Saudită că primește de la Beijing tehnologii pentru rachete balistice, a căror acuratețe și echipare au ridicat automat problema că regatul dezvoltă propriul său program nuclear militar, în timp ce Emiratele Arabe Unite vecine se confruntau cu acuzații că aplasează pe teritoriul său obiective militare care au legătură directă cu China.
Cu toate acestea capitalele arabe nu au interpretat legăturile cu Beijingul ca un factor de amenințare la adresa propriei suveranități politice și economice; dimpotrivă, caracterizându-le ca reciproc avantajoase și punându-le ca un contra-exemplu la relațiile "clientelare" cu Washingtonul, care anul acesta chiar a anunțat o revizie a relațiilor cu același Riad, reușind să-l îndrepte spre o variantă profitabilă exclusiv pentru sine, cu creșterea nivelului extracției de petrol.
În ceea ce privește procesele de integrare în sfera securității, nu trebuie să uităm că cererea de dezlegare a multor noduri conflictuale în regiune a apărut ca răspuns la scăderea interesului Washingtonului pentru problemele lui și disponibilitatea necondiționată a lui Biden de a ceda în fața Iranului în cadrul "acordului nuclear", în ciuda tuturor avertismentelor. Tocmai de aceea nodul conflictual al relațiilor americano-chineze este prea mic în ochii Orientului Mijlociu pentru a renunța la investiții majore, la acorduri comerciale și la cooperarea în domeniul apărării, notează Nezavisimaia Gazeta.
(Traducerea Rador)
Recomandările noastre
