Mai avem mult până acolo. Este suficient să te uiţi cu puţin mai multă atenţie la principalele ştiri din ultima perioadă şi pricepi rapid că, în foarte multe privinţe, trăim într-o ţară pe care nu am scos-o din Evul Mediu. De la modul în care tratăm fenomene meteo cum e seceta, până la operaţiunile de salvare eşuate, după accidente aviatice, sau vieţile care se sting prematur prin spitale, suntem înconjuraţi de situaţii care descriu o ţară încă aflată în întunericul lipsei de civilizaţie. Am remarcat zilele trecute o ştire difuzată de toate posturile TV şi de radio: Patriarhia Română a comandat rugăciuni în toată ţara pentru ploaie. N-am auzit vreun oficial din zona îmbunătăţirilor funciare să spună sau să facă ceva cu valoare de ştire.

În anul 2015, în România tratăm seceta cu rugăciuni? Numai cu rugăciuni. În timp ce culturile agricultorilor se prăjesc la soare, guvernanţii au cu totul alte preocupări şi lasă situaţia pe mâna Domului.

Ministrul de resort se hlizeşte, împreună cu prim-ministrul, la sticle de vin, în Georgia. Nimeni nu discută, în plină secetă, despre sistemele de irigaţii. Nimeni nu dezbate problema îmbunătăţirilor funciare. Pur şi simplu seceta nu este pe agenda de lucru a guvernului, într-o lună în care arşiţa a calamitat grav zone agricole întinse.

Tot în România anului 2015, o ţară NATO, alte autorităţi guvernamentale se agită degeaba să găsească un aparat de zbor dispărut pur şi simplu de pe faţa pământului. De o săptămână nu sunt capabile să afle unde este planorul dispărut sau ce s-a întâmplat cu pilotul acestuia. Au ajuns să apeleze la persoane private care deţin drone, pentru a merge mai departe cu operaţiunea de căutare. Nimănui din tot sistemul de urgenţe nu i-a trecut prin cap să doteze inspectoratele judeţene cu câte o dronă. Nu costă mult, nu banii sunt problema, ci pur şi simplu faptul că nimănui din sistem nu i-a trecut prin cap că ar putea să fie utile astfel de dotări.

Desigur, un planor nu este un avion de pasageri dotat cu sisteme de urmărire şi localizare care pot uşura sarcina salvatorilor. Este un argument în favoarea celor care coordonează operaţiunile de localizare. Era un argument acceptabil, dacă nu ne confruntam, relativ recent, cu alte cazuri similare extrem de grave. Când s-a prăbuşit avionul pilotat de Adrian Iovan, autorităţile „competente” au bâjbâit la fel. Cine ştie cât durau operaţiunile de căutare, dacă nu găseau ciobanii epava. Cert e că Aura Ion a murit de frig, îngheţată în pădure, pentru că autorităţile nu au fost capabile să găsească epava în timp util. Cum să scapi după prăbuşirea avionului şi apoi să mori îngheţat în pădure? Ce ţară e asta?

Este ţara în care, atunci când un elicopter a căzut în Lacul Sutghiol, aceleaşi autorităţi au trimis în salvare o barcă din care vâsleau pompierii, pentru că nu au reuşit să pornească motorul. Mai are rost să vă amintesc de sinuciderea din Bucureşti, unde nu s-a putut umfla o amărâtă de saltea pneu-matică?

România este o ţară în care, dacă ai ghinionul să păţeşti ceva, eşti la mila naturii, a norocului şi a lui Dumnezeu, exact ca în Evul Mediu.

Dacă ai norocul să te găsească salvatorii, ajungi într-un sistem sanitar în care viaţa îţi atârnă de un fir de păr, la fel de mult ca în pădure sau în vreo râpă din munţi.

Săptămâna aceasta am privit muţi la drama familiei lui Dumitru Prunariu. Nu ştim clar nici acum de ce nu s-a putut diagnostica la timp meningita care a ucis-o pe Arina Prunariu, nepoţica de 11 ani a cosmonautului român. Procurorii fac o anchetă acum, pentru că e vorba de o rudă a unei personae publice, dar câte cazuri de morţi cu zile prin spitale trec neobservate în fiecare zi în România? Foarte multe. Statistic, ai şanse să scapi cu viaţă în sistemul sanitar românesc cam câte şanse aveai şi în Evul Mediu, dacă mergeai la vraciul ţinutului. Cum putem pretinde că o ţară în care există o astfel de realitate e o ţară civlizată? Este de-a dreptul deprimant să constaţi, în atât de multe moduri, că ne mişcăm atât de greu pe drumul către Europa civilizată. Nu ştiu exact de ce nu putem scoate ţara asta, mai repede, din Evul Mediu, dar e clar că în multe privinţe suntem pe acolo.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.


 
 


Blog: ”Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta”

Facebook: pagina publică

Humanitas: pagina de autor

Video: pagina de Youtube

Google+: pagina personală

 
 

Citiţi mai multe:


 


Participă, alături de cititorii din comunitatea evz.ro, la dezbatere.

Primul SITE DE ȘTIRI din România în care TU esti PARTENER egal cu JURNALIȘTII

Jurnaliştii şi cititorii, parteneri egali



Vezi mai jos opiniile cititorilor despre acest editorial și comentariile pe tema propusă dezbaterii și SPUNE ȘI TU ce părere ai!