Dan Andronic, editorialist
sursa: Arhiva EVZ Vorbim despre tot felul de scenarii politice care scot acvtualul guvern din joc. Numai că apropierea alegerilor locale nu va limpezi lucrurile, ci le va lăsa într-o zona a micilor îmbrânceli de tip Nicușor Dan - Aurelian Bădulescu.
Ne uităm cu admirație la Germania cum reușește să pună la punct cel mai ambițios program economic de relansare. Planul conceput de guvernul german după 21 de ore de negocieri nu are echivalent în zona euro. Berlinul va aloca 130 de miliarde de euro timp de doi ani pentru revigorarea economiei sale. Vedeta programului este măsura prin care TVA se reduce de la 19 la 16% timp de 6 luni, începând din data de 1 iulie. Pentru cei din industria HORECA TVA-ul scade de la 9 la 7%. Se plătește o subventie de câte 300 de euro pentru fiecare copil. Municipalitățile primesc și ele de la guvernul federal un total de 10 miliarde de euro pe an pentru investiții în infrastructură și locuințe. Este rezultatul unui compromis între conservatori și social-democrați.
La noi, lucrurile rămân într-o zonă plină de fumigene, în care principalii lideri politici evoluează cu grația unui balerin ieșit la pensie din cauza reumatismului. Nu știm exact ce vom face pentru economie, iar principala dezbatere rămâne cea legată de majorarea pensiilor. Lansată ca o bombă cu ceas de către PSD, este pasată din mână-n mână, fără o explicație clară. Ultima din ele sună așa: "Sunt două scenarii pe care ni le putem permite în acest moment, fiecare cu riscul său economic. Deja am vorbit despre un scenariu în spaţiul public, o creştere cu 10% a pensiilor, dar să ştiţi că şi acolo sunt riscuri. Al doilea scenariu vreau să-l prezint premierului întâi”, a spus ministrul Finanțelor, Florin Câțu.
Nu trebuie să fii doctor în economie ca să înțelegi că al doilea scenariu vizează anularea oricărei majorări. Se tot sugerează lucrul acesta, dar nimeni nu are curaj să-l spună răspicat. Vin alegerile locale și o asemenea decizie ar arunca în aer șansele PNL. Care în ultima vreme este atacat din toate părțile, nu numai de către PSD & Co., ci și de neo-marxiștii de la USR, ceea ce reduce substanțial șansele de colaborare pre-electorală.
Se vorbește și despre o moțiune de cenzură. Principalul pro-motor este Victor Ponta, liderul Pro România, care simte că e momentul să forțeze o alianță cu PSD. Fiind un bun tactician ridică miza jocului în mod public pentru a grăbi o decizie din partea social-democraților. Are sprijinul ALDE care înțelege că nu poate reuși un scor decent în alegeri decât dacă face parte dintr-o construcție politică majoră. Ca să zic așa, se construiește o mașină în care Pro România vine cu claxonul, iar ALDE cu farurile. Numai că nici PSD nu are încotro, fiind nevoit să scape de presiunea publică legată de trecutul nu prea îndepărtat printr-o clasică operațiune de machiaj electoral.
De ce nu cred că PSD vrea o moțiune de cenzură care să reușească? Pentru că știe că nu ar obține nimic. Președintele Klaus Iohannis nu le va da postul de prim-ministru, așa că gestul lor politic ar fi imediat calificat ca fiind cel care a aruncat România într-o zonă de incertitudine economică majoră. Ca atare preferă să joace în așteptare. Trebuie să vină și momentul în care se va aplica (sau nu) majorarea pensiilor. Trebuie să izbucnească nemulțumirea din rândul celor care își pierd locurile de muncă, cei care își văd afacerile spulberate. Nu au decât să aștepte.
Sunt aceste scenarii periculoase? În mod evident, pentru că au un singur numitor comun: lipsa unei viziuni constructive, a unui plan în care să se vorbească despre nevoile oamenilor. În final v-aș atrage atenția asupra unui mic amănunt din primul paragraf al editorialului: Programul economic prezentat de Angela Merkel este rezultatul unui compromis între conservatori și social-democrați, după 21 de ore de negocieri. Când ați văzut așa ceva în România? Eu nici nu mai țin minte...
Recomandările noastre
