Evenimentul Zilei: De câți ani antrenați copii geniali, stimate domn, pentru că, fără îndoială, tinerii pe care- i inițiați în tainele științei nu sunt unii obișnuiți? Oferiți-ne, vă rog, mai multe date despre proiectul pe care- l coordonați! Cum a apărut această idee, ce acțiuni vizează concret, câți elevi deosebiți v-au trecut prin mână? 

– Mircea Ignat: Chiar mă încântă întrebarea! În tinerețe, imediat după Revoluție , m-am interesat să fac o școală de antrenori de polo sau handbal, pentru juniori (sporturi pe care leam practicat atât în perioada școlii generale, cât și în liceu), dar atribuțiile din institutul de cercetări și cele legate de doctorat nu mi-au permis. În 2012 însă a început povestea Centrului Alexandru Proca (mare fizician, cu formație de inginer în electromecanică la Politehnica din București, a fost foarte aproape de un premiu Nobel). În acel an, prin octombrie, un bun prieten și colaborator în cercetare, Profesorul Ion Ardelean de la Institutul de Biologie al Academiei, m-a sunat sămi spună că la el au ajuns doi elevi, conduși de profesoara lor de biologie, dna Vasilescu, de la Colegiul Tudor Vianu. Ce voiau ei? Doreau să se ocupe de o temă de cercetare privind firele și adezivul de păianjen!

– Poftim?

– Chiar așa. Am să explic. Cei doi elevi voiau să colaboreze la construcția unui locaș cu atmosferă controlată! Numele acestor doi copii – atunci în clasa a X-a, acum considerați membri fondatori ai Centrului nostru de excelență – sunt Ștefan Iov și Alexandru Glonțaru.

– De la ei a pornit, așadar, totul?

– Exact. „Antrenez” copii geniali de 7 ani! Dar să continui povestea lui Ștefan și a lui Alexandru. Eh, se califică ei cu proiectul lor bizar în faza finală a competiției INESPO 2013 din Olanda! Cei doi îmi spun că este nevoie și de coordonatorul lor în Olanda. Nu eram pregătit nici măcar financiar, dar cei doi îmi găsesc sponsorizare prin firma unde lucra tatăl unuia dintre ei! Așa se face că la începutul lui iunie 2013 sunt în avionul de Amsterdam cu cei doi! Începutul, un concurs la mănăstire

– Și?

– Competiția a avut loc la Middelburg, undeva în nordul Olandei, într-o aripă a unei mănăstiri. Au fos în jur de 150 de proiecte din toată lumea. Noi? Am luat argintul! Personal, recunosc, eram sceptic. Bucuria a fost cu atât mai mare. La festivitatea de premiere a fost invitată și ambasadoarea României, Dna Comarovschi, care nici nu știa că țara noastră participase cu un proiect de medalie!

– Practic, autoritățile din țară habar n-aveau de asemenea concursuri de cercertare!

– Ministerul Invățământului nici măcar nu știa de calificarea proiectului lui Iov și Glonțaru! Cine s-o informeze pe ambasadoare? Oricum, s-a bucurat și a venit să se fotografieze cu noi, cu consilierul regal al Olandei pe probleme de educație și cercetare… Imaginea aceea este printre lucrurile sfinte ale istoriei Centrului!

– Când ați revenit acasă n-ați anunțat pe nimeni de acest succes? Înțeleg că în Olanda se desfășurase un concurs foarte important.

– Normal, printre cele mai puternice în domeniu. La București, dl.Wilhelm Kappel, directorul general al Institutului, inițiază împreună cu mine o conferință de presă, la care invită și o reprezentantă a Ministerului de Externe, ziariști și o echipă de la TVR 1, care, culmea!, nu mai ajunge deoarece fusese un scandal la Liceul Dimitrie Bolintineanu la examenul de bacalaureat! S-au oprit acolo. Era mai interesant scandalul decât o echipă câștigătoare a medaliei de argint la un concurs de cercetare! Atunci, la acea conferință de presă, am anunțat că intenționăm să organizăm un centru de inițiere în cercetarea științifică pentru elevii de liceu. Așa a apărut ideea, în septembrie 2013.

– Ați fost încurajat de colegi?

– Nu tocmai. Unii ne-au spus direct, brutal: „Lăsați prostiile și apucați-vă de învățat!” E declarația unui coleg, de altfel bun cercetător, însă cu un orizont cam limitat, mai ales că elevii cărora se adresa erau deja olimpici la matematică, la informatică, la fizică.

– Să lăsăm răutățile deoparte! Spuneți-ne mai bine cum funcționează concret Centrul Alexandru Proca, mai precis cercul acesta la care participă și copiii aceștia deosebiți.

– Sunt mai multe etape. În primul rând, toată lumea trebuie să participe la cursul de inițiere în cercetare. Apoi se alege o temă de cercetare și se formează echipa. În fiecare an participăm la competiții sau la olimpiadele esențiale (dintre care merită amintite; ROSEF, finala pe țară a proiectelor, ISEF – SUA, anuală, cea mai importantă competiție, INESPO – Olanda) sau chiar la conferințe pentru seniori, chiar dacă ei sunt juniori. Acești elevi trebuie „jucați” și „căliți”, exact ca în sport. În fiecare an avem o sesiune de comunicări, în iunie. Fiecare echipă prezintă aspecte legate de istoria și filozofia domeniului din care este aleasă tema de cercetare. Apoi, avem acțiunea numită „Joc și cercetare”, în care copiii întreprind activități diverse: expun lucrări de grafică, de pictură, cântă la pian etc. Încercăm să-i educăm în spiritul cercetării științifice. Menționez că la performanțele obținute de copii, 14 medalii de aur, 15 de argint și 22 de bronz, la competiții naționale și internaționale, au contribuit și câțiva colaboratori care au împărtășit cu mine voluntariatul de aproape 7 ani.

Reprezintă România pe banii părinților

– Cine sunt eroii? Să-i prezentăm, să-i cunoască lumea!

– Profesorul Ion Ardeleanu de la Institutul de Biologie al Academiei, Dna Mihaela Trif, cercetătoare principală I, și, de curînd, dl Petrescu, de asemenea cercetător principal la Institutul de Biochimie al Academiei. Mai sunt psihologul Marius Stanciu (de asemenea prin voluntariat), profesori de la Facultatea de Medicină, Prof. Sarah Nica, în domeniul recuperării medicale, Prof. Radu Dop, în domeniul chirurgiei, Dr. Chimist Traian Zaharescu, de la noi din institut, Dna Gabriela Hristea, cercetătoare principală I, chimistă din institut, și Dl. director științific Prof. Wilhelm Kappel, care m-a sprijinit în măsura în care a fost posibil în cadrul institutului.

– Există și resurse financiare pentru aceste activități? Este implicat și statul în acțiunile acestor copii? Cum sunt procurați banii necesari deplasărilor la diverse concursuri internaționale, cum este, iată, aceasta din luna mai, din America?

– Nu, totul se bazează pe voluntariat. Nu sunt resurse, statul nu este implicat. De fapt nu se implică, în ciuda semnalelor pe care leam mai transmis, pentru că aceste olimpiade de proiecte de cercetare ar trebui să fie considerate oficiale și la noi. Nu s-a reușit acest lucru, semnalele noastre nu au sensibilizat deloc Ministerul Educației sau Ministerul Cercetării! Și nu au fost semnale numai din partea noastră, am avut și partizani cum a fost cazul Domnului Profesor Alexandru Mironov și al Prof. Dan Milici de la Universitatea din Suceava, reprezentant UNESCO în țară pe acest domeniu. Ultimul caz a fost în perioada când ministru al Cercetării a fost Dl. Burnete, care chiar a inițiat o hotărâre pentru oficializarea și finanțarea acestui tip de competiție, dar după ce și-a înaintat demisia, în vara anului trecut, nu s-a mai auzit nimic în acest sens. Deși au mai fost semnale, adrese, scrisori, chiar întâlniri cu reprezentanți ai celor două ministere, dar fără niciun rezultat palpabil. Ne-au felicitat și… cam atât.

– Așadar, acești elevi reprezintă România pe banii părinților. Cu ce se aleg? Se mulțumesc cu faptul că, de cele mai multe ori, primesc oferte de la universitățile bune din afară?

– Există o firmă foarte importantă: „Mama și Tata”, firmă care nu i-a dezamăgit niciodată pe copii în ceea ce privește sponsorizarea. Părinții sunt conștienți de valoarea propriilor copii, investesc în viitorul lor până la urmă. Institutul nostru nu-i poate sprijini cu nimic în acest sens.

Sprijiniți copiii!

– Dacă s-ar arăta oameni de afaceri interesați să-i sprijine pe acești copii extraordinari, cum ar putea s-o facă? Există un fond special unde pot fi donați bani? Desfășurați și acțiuni de atragere de fonduri, pentru că în țările puternice este o practică elementară?

– Din păcate nu avem o structură din care să facă parte și un economist, un jurist, câțiva tehnicieni de acest gen. Ne-am bazat întotdeauna pe structura institutului, în măsura în care cine ajută o face voluntar. Nu avem nici măcar un cont, deci nici ceea ce numiți un fond special! Deplasările în țară (este vorba de competiția finală ROSEF, de la Suceava) sau cele din afară, în SUA, Olanda etc. le facem prin eforturile părinților, rar prin sponsorizări. Nu am deloc talent și nici timp să caut, să găsesc, să negociez cu oameni de afaceri interesați. Eu vă mulțumesc, poate prin implicarea ziarului Evenimentul zilei apar și personaje doritoare să ne ajute

Microchirurgie, nanosateliți și efecte electrocinetice în membrane nanoporoase

– Evenimentul zilei: Povestiți-ne, vă rog, despre câteva dintre cele mai interesante proiecte ale discipolilor dumneavoastră!

– Mircea Ignat: La o emisiune televizată, unde am fost invitat împreună cu o echipă de elevi a Centrului Alexandru Proca, dl. Mironov m-a întrebat dacă „temele astea de cercetare sunt zdravene”, adică serioase. Judecați și dumneavoastră, eu doar vă înșir câteva astfel de teme științifice: Formularea unei probleme privind energia gigant prin efecte electrocinetice în membrane nanoporoase (Alex Abrudan ,Colegiul Tudor Vianu, Daria Popescu, Colegiul Mihai Viteazu, ambii elevi de clasa a XII-a); Studiu teoretic și experimental privind Euglena verde cu aplicații în domeniul MEMS (microelectromecanică) și microrobotică (Alexandru Constantin, Colegiul Tudor Vianu, clasa a XIa); Temă de cercetare privind Microchirurgia (proceduri și dispozitive necesare evaluării medicilor chirurgi) (Voicu David, Luca Glăvan, Colegiul Spiru Haret, clasa a X-a); Microsenzori de accelerație pentru ghidarea nanosateliților (Ștefan Ursu, Colegiul Nicolaie Titulescu, Brașov, clasa a X-a). Mai vreți?

– Mai vrem!

– Rețineți că toate aceste teme sunt „calificate”, ca să spun așa, la cea mai mare competiție de proiecte de cercetare din lume: INTEL ISEF 2019, cu participarea finaliștilor din peste 123 de țări și 900 de proiecte. Mai avem teme, haideți să le spun pe toate: Rețele energetice inteligente (Andrei Pricopie, Colegiul Tudor Vianu, clasa a XII-a), lucrare calificată la un concurs internațional la Bruxelles. Mai avem vreo 7-8 teme de la grupa de juniori, cum ar fi: Metode neconvenționale de recuperare a zăcămintelor sărăcite; Modele ale sistemului cardiac; Cercetări antreprenoriale referitoare la crearea unui centru de dializă și chirurgie renală; Cercetări privind efectele magneto-termice cu aplicații în hipertermie; Aplicații ale nano și microfirelor în domeniul medicinei etc.

E nevoie de o legislație clară în privința brevetelor de invenție!

– Evenimentul zilei: Unde urmează să fie prezentate aceste proiecte și care este, până la urmă, destinul lor? Dacă o firmă americană, de exemplu, vrea să intre în posesia proiectului, „ingineriei”, invenției unui asemenea copil, ce se întâmplă? Cui trebuie să se adreseze? Sunt înregistrate, patentate aceste invenții?

– Mircea Ignat: La toate competițiile există un public avid de idei noi și nu de puține ori am fost contactați chiar de oameni de afaceri interesați. Ne-am gândit și la acest lucru. Procedura, cred eu, ar însemna o negociere cu un economist de-ai noștri, eventual un jurist, mai ales că majoritatea temelor sunt proiecte ce conțin nenumărate idei noi! Acolo, la competiții, este necesar să evidențiezi ceea ce este nou, ce contribuții originale oferi și astfel, fără să vrem, lăsăm semințe creative… Din acest motiv este bine să introducem proiectele odată cu cererile de brevetare!

– Cum se procedează?

– Orice cerere de brevet necesită o taxă, nu tocmai mică. Implică un nou efort financiar. În plus, nu există o lege care să facă mai accesibilă cererea de brevet și obținerea lui pentru categoria elevilor. Acum situația e foarte complicată… Pentru elevii deosebiți care au de protejat idei noi este necesară o minimă legislație de brevetare, dar acest lucru n-a atras atenția niciunui minister.

Te-ar putea interesa și: