Ca să vin la zi, la subiectul principal, așa cum se știe, primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, a fost reținut joia trecută de DNA, cu spectacolul obișnuit, cătușe, televiziuni anunțate, ca să fimeze cum un om de 68 de ani este legat și luat pe sus.
Prezentat a doua zi la instanță, alături de ceilalți, după o noapte petrecută în arest, Andrei Chiliman a fost plasat sub control judiciar. Decizia a fost luată de magistraţii ÎCCJ, nu doar în ceea ce-l privește pe edil, ci și şi în cazul lui Vlad Moisescu, a Ioanei Costescu şi a lui Ion Brad, acuzați în acelaşi dosar.
În opinia procurorilor DNA, la Primăria Sectorului1 s-ar fi constituit un grup infracțional încă din 2004, la inițiativa lui Vlad Moisescu, format din Andrei Chiliman, Ioana Costescu și Ion Brad. Aceștia ar fi avut drept scop obținerea unor comisioane din valoarea unor lucrari executate de niște firme. Asta spun procurorii. Pe de celaltă parte, primarul spune că nimic din ceea ce este în actul de învinuire nu îi este opozabil. Concomitent, ca de obicei, în gazetele de perete ale DNA au inceput sa apară și informațiile pe surse, cum altfel,. De această dată, nu unele care să privească acuzațiile aduse celor patru, nu unele care să vizeze convingerea publicului că DNA face justiție consolidată, ci unele bizare, fără vreo legatură directă cu cazul. Două mi-au atras atenția.
Prima, stenograma unei convorbiri telefonice dintre Sebastian Ghiță si Vlad Moisescu, purtate în perioada campaniei electorale. Din stenograma livrată presei de către anchetatorii DNA rezultă câteva chestiuni de o gravitate planetară, cum ar fi că cei doi sunt în relații amicale și că s-au tachinat pe tema campaniei electorale. Mai grav decat atât, au mai și spus câteva chestii porcoase, așa cum obișnuiesc bărbații între ei la o bere, sau pe terenul de fotbal, la o miuță. A doua, informația că una dintre firmele din dosar a plătit plublicitate la televiziunile B1 și România TV. Numitorul comun al știrilor alcătuite pe chestia asta a fost axat pe ideea că o parte din procentul ce li s-ar fi cuvenit celor de la primarie mergea sub formă de publicitate la televiunile menționate pentru „protecție”.
„Această protecţie consta în faptul că nu apărea nimic negativ despre ei în mass-media, iar dacă în mod întâmplător ar fi apărut ceva, aceştia ar fi avut capacitatea să oprească, speculând relaţia contractuală”. O presupunere care te poate face sa mori de râs. Să vedem de ce. Cei din afara mediei nu au de unde să știe că, fără publicitate, nicio publicație, nicio televiziune, niciun post de radio nu poate trăi. Drept pentru care, managerii din media duc o bătălie pe viață și pe moarte pentru a avea publicitate, pentru a putea plăti salarii, pentru a putea întreține prăvălia de care se ocupă, într-un cuvânt. Din asta se trăiește, încă nu s-a inventat altă metodă de finanțare. Desigur, nu mă refer aici la publicitatea mascată, cu bani negri plătiți pe sub masă sau cu bani întorși, asta este altceva, intră clar în sfera penalului. Că nu te vei apuca să-ti spurci clientul, după ce îți devine client, este o chestiune la mintea cocoșului. Astfel, să te apuci să întrebi un posibil client, care intenționează să-ți cumpere spațiu publicitar, despre proveniența banilor și despre motivele pentru care vrea să-și facă publicitate, este ca și cum ai avea un magazin de încălțăminte și ți-ai întreba clienții de unde au bani de pantofi, pe unde au de gând să se plimbe încălțați cu pantofii cumpărați de la tine, iar după ce cumpară, să-i dai afară din magazin cu scupați în ochi și șuturi în fund. Asta, că să fii sigur că vor mai cumpăra de la tine și alta dată, nu de alta!
Poate nu ar fi lipsit de rațiune ca DNA să înceapă să-și cultive personal nu doar pe la instituțiile media cu care ne-a obișnuit, ci și pe la tabloide. Asemenea dezvăluri, cu personaje care înjură și se tachinează amical, cu presupuneri tâmpe despre mecanismele pieței publicitare, sunt demne de Clik! și Cancan.
Recomandările noastre
