În tot haloimăsul COVID, în care informațiile se contrazic de la o zi la alta, una singură a rămas neclintită și necontestată de la început și până azi: bătrânii sunt cele mai vulnerabile persoane și trebuie să aibă parte de o protecție specială.
Cu toate acestea, de un an de zile curg informații despre cum mor bătrânii pe capete în aziluri, în lumea întreagă.
Nu doar de COVID. Izolați de familii (dar, cum s-a văzut, nu și de alți bolnavi COVID), bătrânii au murit de inimă rea. Sau, cum scrie Associated Press, „de o stare mentală vecină cu disperarea, provocată de izolarea prelungită și numită în unele certificate de deces «lipsa dorinței de a trăi»”.
La fiecare două victime declarate de COVID, una a murit din alte cauze, diferite de cele ale mortalității considerate „normale” într-un azil.
În SUA, numai în martie trecut, numărul acestor „decese suplimentare” din casele de bătrâni a depășit 40.000! Este vorba în marea lor majoritate de persoane cu o stare bună de sănătate, până la izbucnirea epidemiei, însă apoi rupte de familii și neglijate criminal de personalul sanitar.
Conducerile azilelor și caselor de bătrâni din Marea Britanie au primit indicații exprese de la autoritățile sanitare să nu îi resusciteze pe pacienții care se infectează cu COVID, lăsându-i să moară.
Recomandările noastre
