Curtea Constituțională a României a explicat de ce motivarea hotărârii judecătorești trebuie să aibă loc odată cu pronunțarea acesteia. Poziția Curții a fost, probabil, cea mai așteptată motivarea a CCR de către instanțele din țară. 

Motivarea, elementul de transparență al justiției

Practica din prezent, care presupune mai întâi pronunțarea sentinței sau a deciziei judecătorești, urmată de motivarea hotărârii instanței la câteva luni după, nu oferă garanția transparenței asupra actului de justiție. Motivarea verdictului instanței trebuie să demonstreze o rezolvare concretă și o justificare clară a deciziei luate. 

“Curtea constata ca, de principiu, motivarea in fapt si in drept a hotararii judecatoresti in procesul penal constituie un element de transparenta a justitiei, inerent oricarui act jurisdictional; hotararea judecatoreasca nu reprezinta un act discretionar, ci este rezultatul unui proces logic de analiza stiintifica a probelor administrate in cauza, realizat la momentul deliberarii in scopul aflarii adevarului, proces de analiza necesar stabilirii starii de fapt desprinse din acestea prin inlaturarea unor probe si retinerea altora, ca urmare a unor rationamente logice facute de instanta si care se regasesc in motivarea hotararii judecatoresti.

Ca proces al ‘judecatii’ realizate in cauza, motivarea hotararii judecatoresti implica o demonstratie, ce presupune folosirea logicii juridice pentru fundamentarea solutiei. Asadar, Curtea retine ca motivarea hotararii judecatoresti este cea care conduce in mod logic si convingator la solutia din dispozitiv”, se arată în poziția Curții Constituționale. 

Decizia luată de CCR crește probabilitatea ca judecătorul să pronunțe o soluție corectă

În opinia Curții, motivarea hotărârii judecătorești odată cu pronunțarea reprezintă o posibilitate de a urmări dacă instanța a decis corect la momentul pronunțării verdictului.

“Totodata, Curtea constata ca etapa procesuala in care se contureaza motivele in fapt si in drept ce conduc la solutie este cea a deliberarii. Motivarea in fapt si in drept a hotararii judecatoresti reprezinta argumentarea ratiunii ce il determina pe judecator sa adopte, la momentul deliberarii, solutia dispusa in cauza si, in mod logic, aceasta este anterioara pronuntarii solutiei, in conditiile in care, ca regula a actiunii, motivele sunt anterioare deciziei.

(…) Curtea retine ca a motiva inseamna a demonstra, a pune in evidenta datele concrete care, folosite ca premise, duc la formularea unei concluzii logice. Curtea observa, de asemenea, ca simpla afirmare a unei concluzii – in concret, pronuntarea solutiei nemotivate in fapt, doar cu indicarea textului de lege in care se incadreaza infractiunea, potrivit art.404 din Codul de procedura penala – fara a arata in ce mod s-a ajuns la acea concluzie/solutie, nu creeaza transparenta asupra actului de justitie, nu inlatura suspiciunea de arbitrariu si nu permite o buna intelegere si acceptare a hotararii judecatoresti. Curtea retine ca doar motivarea in fapt si in drept explica si justifica solutia (dispozitivul), ofera o imagine clara a rezolvarii corecte a conflictului de drept dedus judecatii si este cea care convinge in legatura cu justetea solutiei.

Astfel, Curtea constata ca fixarea, prin redactare, la data pronuntarii solutiei, a silogismului judiciar, care explica si justifica solutia, reprezinta o garantie ca rezultatul judecatii este expresia deliberarii, in mod esential sub aspectul continutului. In acelasi timp, Curtea constata ca redactarea motivelor in fapt si in drept la momentul pronuntarii permite urmarirea rationamentului care conduce judecatorul la solutie, reduce prejudecatile cognitive si creste probabilitatea ca judecatorul sa pronunte o solutie corecta. Redactarea motivarii in fapt si in drept la momentul pronuntarii asigura exactitatea luarii deciziei de catre judecator ulterior deliberarii”, a motivat Curtea Constituțională. 

Garanția dreptului condamnatului la un proces echidistant

Motivarea deciziei odată cu pronunțarea sa mai reprezintă, conform CRR, o garanție a dreptului la un proces echidistant, dar și a faptului că judecătorii au înțeles motivarea, chiar dacă fiecare o interpretează în mod diferit, oferind, de asemenea, și posibilitatea de a corecta eventuale contradicții sau greșeli din hotărârea judecătorească. CCR consideră că redactarea unei hotărâri după pronunțarea soluției nu oferă persoanei condamnate garanția unei justiții corecte. 

“Curtea retine, de asemenea, ca redactarea hotararii judecatoresti, cu motivarea in fapt si in drept, la data pronuntarii este o garantie ca toti judecatorii completului (colegial) au inteles motivarea, chiar daca fiecare dintre ei o interpreteaza in mod diferit. Totodata, redactarea motivarii in fapt si in drept la momentul procesual mentionat permite corectarea eventualelor greseli sau contradictii din cuprinsul hotararii judecatoresti, inainte de pronuntare, in conditiile in care o hotarare judecatoreasca trebuie sa fie clara si accesibila la data pronuntarii.

(…) Curtea constata deci ca redactarea hotararii judecatoresti – motivarea in fapt si in drept a solutiei – ulterior pronuntarii acesteia, (…) plasata in timp dupa epuizarea termenului mentionat anterior, constituie de fapt justificarea solutiei retinuta in minuta. Or, Curtea retine ca dreptul la un proces echitabil, in sensul autonom al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, impune pronuntarea unei hotarari motivate, iar nu justificarea ulterioara a solutiei pronuntate. (…)

Asadar, avand in vedere considerentele anterioare, Curtea constata ca, pentru a se asigura in mod efectiv dreptul la un proces echitabil si garantiile care se refera la infaptuirea justitiei, este necesar ca redactarea hotararii judecatoresti (motivarea in fapt si in drept) sa aiba loc la data pronuntarii, intrucat la acest moment procesual, ca rezultat al deliberarii, se contureaza considerentele ce conduc la solutie, redactarea acestora constituind doar un aspect tehnic de fixare, prin limbaj, a modului in care instanta a judecat. (…)

Totodata, Curtea constata ca punerea in executare a hotararii judecatoresti definitive la data pronuntarii minutei (dispozitivului) cu motivarea in fapt post factum a solutiei, la o data care, in practica, se plaseaza la un interval mare de timp fata de momentul pronuntarii condamnarii este contrara demnitatii umane. Un asemenea tratament juridic plaseaza persoana condamnata intr-o situatie de inferioritate si are ca rezultat desconsiderarea arbitrara a demnitatii sale umane”, se arata în documentul Curții Constituționale. 

Decizia CCR a fost luată, potrivit luju.ro, cu opinia individuală a judecătoarelor numite de președintele Klaus Iohannis la Curtea Constituțională, Livia Stanciu și Simina Tănăsescu.