În toate icoanele, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie (prăznuit pe 26 octombrie) este îmbrăcat ca un militar: poartă tunica de zale a ofițerilor romani și o suliță sau o sabie. Uneori, arc, scut sau toate împreună. Icoanele îi înfățișează pe sfinți cu aspectul și în ipostazele care le reprezintă cel mai bine sfințenia.
Care subliniază ce anume ÎN TIMPUL VIEȚII i-a făcut sfinți: Sfântul Spiridon, cu un coșuleț pe cap în loc de culion, așa cum a purtat și în viață, pentru a-i arăta smerenia. Sau Maria Egipeanca, în zdrențe, așa cum arăta după 47 de ani petrecuți în pustiu. Sau Sfântul Nicolae, ca un Ierarh și Părinte, odată ce a fost începător al preoției și un iubitor și ocrotitor al copiilor.
Dar Sfântul Dimitrie? Într- adevăr, fiul guvernatorului Tesalonicului a fost viteaz în războaie, de aceea era și atât de prețuit de împăratul Maximian, dar nu pentru faptele sale de arme a fost el sfânt. Dimpotrivă, din momentul în care își mărturisește credința în Hristos, Dimitrie nu mai pune mâna pe armă. El îl binecuvântează pe Nestor în lupta cu colosul Lie, dar nu luptă personal. Iar când soldații lui Maximian coboară în temnița unde era închis să-l ucidă, el nu schițează nici un gest de apărare, ci își ridică brațul drept în sus, pentru ca prima suliță să-l lovească îl locul unde fusese împuns și Hristos. Atunci de ce este el înarmat până în dinți în icoane? Simplu: arsenalul acela nu reprezintă arme pământești, ci simboluri ale Curajului cu care a Mărturisit credința, sfidându- l pe împăratul păgân; ale Demnității cu care a refuzat ranguri înalte și bogății cu care fusese ispitit pentru a se lepăda; ale Eroismului cu care a îndurat torturile și a primit moartea mucenicească. Dimitrie este un Ostaș al Cerului. Iar armele sale sunt la fel de tăioase și azi, în vremuri care seamănă tot mai mult cu prigoana de acum 1700 de ani.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
