Toți putem să scriem programe strălucite, să facem promisiuni și chiar tratate întregi de seducție, căci de aceea suntem scriitori.

Însă puțini dintre noi au forța să ridice din pulbere cetatea la care visăm. Dan Lungu o are. Mai sunt și alții, nu foarte mulți, poate că unii îmi sunt prieteni, iar pe lângă aceștia, i-am mai putea enumera și pe cei ascunși în poeme ori închiși pentru totdeauna în casele lor. Dar una este să ai - și alta să împarți cu altul.

Uneori mi-am pus întrebarea dacă să mă vaiet în rând cu ceilalți, pe la ușile închise, sau dacă să fac un pas alături de un om mai puternic decât mine. De fiecare dată, am înclinat spre a doua variantă. Mai ales când omul acesta are un respect evident față de semenii lui.

Să ai forța pe care ți-o dă tinerețea și să crezi în oameni - iată soclul pe care se ridică un lider. 

Dar ce înseamnă energia unui om, dacă nu există pe lângă ea și loialitatea față de breaslă?! Să fii cel care dă tonul, cel care deschide ușa, fără să trișezi, respectându-ți cuvântul până la ultimele consecințe, chiar dacă acest lucru presupune să renunți la fericirile tale scriitoricești. Să ai succes dar să te înhami la căruța comunității. Să fii adorat de fani și cu toate astea să-i lași, pentru o idee care e a tuturor. 

Acesta este Dan Lungu. Drept și energic, fidel castei marețe a scribilor visători.

Are forța de-a ține laolaltă lumea noastră risipită și are de parte alui tinerețea. Respectat ca scriitor, cunoaște bine prețul pe care îl plătește orice artist și dorințele care-l hrănesc. Este deschis și străin de misoginiille alterate ale unui timp descompus. Pentru el revistele nu sunt feude și crede sincer în potențialul confreriei literaților. Căci viața literaturii, dincolo de fila scrisă, cere confort, atmosferă și chiar simpla și plăcuta sporovăială - toate pierdute demult,  printre copacii legendari, de la Groapa (dacă vă mai amintiți de ea).

 Am credința fermă că Dan Lungu se va ține de cuvânt și va face exact ceea ce a promis. Există încă oameni pentru care cuvântul onoare cântărește greu, iar el este unul dintre acei bărbați rari, legați misterios de silueta Cavalerului care-a învins, nu doar pentru că el a crezut, ci pentru că i-a contaminat și pe ceilalți cu visul său. În jurul lui, lumea capătă sens. Nu crede în găști, ci în literatura prin care adie din când în când curentele aducătoare de mode.

Dacă e singur? Dacă are promisiuni de ținut? Dacă va aduce o clică? Iată câteva întrebări care trec prin mintea oricui.

Bineînțeles, nu este un rătăcitor! Doar nebunii pleacă singuri la război. Dar nici nu este un oportunist înconjurat de mercenari. În spatele lui  se află un șir lung de optzeciști, mulți, solidarizați pentru o idee. Toată generația mea, tăcută, lucidă și sătulă de scandal, stă aliniată în spatele lui Dan Lungu. Optzeciștii care contează.

   Știm ca Dan Lungu va împăca lucrurile fără să fie părtinitor, știm că venirea lui nu va produce rupturi sau suferințe.

Deviza sa este fără teroare și fără recompense nemeritate! 

A venit momentul unei schimbări, iar Dan Lungu are forța s-o facă prin suplețe de acțiune, prin faptele aducătoare de pace. Nu de revoluții avem nevoie, ci de un om care să muncească și pentru noi, nu doar pentru sine, dedicat și mânuitor al pârghiile sociale care fac posibilă o schimbare benefică și reală.

E timpul lui și va învinge.