Forțele militare ruse lansează rachete de croazieră de pe submarine și aruncă bombe din cele mai moderne bombardiere strategice de care dispune. Împotriva unor ținte cu mult inferioare militar.

Până marțea trecută. Statele Unite și Marea Britanie erau singurele țări din lume capabile să lovească ținte terestre cu rachete de croazieră trase de pe submabrine. Acum, Rusia s-a alăturat și ea acestui club select.

Rachetele de croazieră Kalibr, trase de pe un submarin clasa Kilo, au demonstrat cu claritate cum Vladimir Putin folosește intervenția în Siria pentru etalarea capacității militare a Rusiei, scrie The Telegraph.

Avioane moderne - care nu au mai fost testate până acum în luptă – au fost desfășurate pe cerul sirian, cele mai bune tancuri ale armatei ruse luptă la sol, iar pe deasupra lor zboară rachetele de croazieră.

Totuși, țintele, reprezentate de rebelii sirieni, nu dețin apărare antiaeriană și au foarte puțin armament modern. Deci nu există un motiv militar evident pentru care Rusia să utilizeze cel mai greu ciocan la spartul unor alune mărunte. De ce să dai cu bomba după muște?

Experții cred că adevăratul scop al lui Putin este să atragă atenția Americii și a NATO cu demonstrația sa de forță. Cu cheltulieli militare mai mult decât duble, din 2005 încoace, liderul de la Kremlin se ambiționează să arate că are capacitatea să lupte de la egal la egal cu unele dintre cele mai formidabile arme occidentale.

Rachetele de croazieră, țâșnind din Mediterana, erau probabil elementul cel mai important care trebuia etalat de Rusia.

În ultimii 20 de ani, US Navy a fost capabilă să lovească ținte terestre cu rachete de croazieră Tomahawk, trase de pe submarinele din clasa Los Angeles.

Același lucru îl putea face și Royal Navy, de pe submarinele sale din clasa Trafalgar, înlocuite recent cu cele din clasa Astute.

Dat fiind că rachetele de croazieră au o rază de acțiune de cel puțin 1800 de kilometri, aceasta le permitea ambelor marine să lovească ținte situate oriunde pe glob, folosind rampe de lansare nedetectabile, ascunse în adâncurile mărilor. De aceea, rachetele de croazieră lansate de pe submarine reprezintă asul pentru o forță navală.

Supremația binomului anglo-american era „amenințată” de Franța, care va dobândi capacitatea de a lansa rachete de croazieră de pe submarinele din clasa Barracuda, care vor intra în serviciu în 2017. Și China lucrează la propria versiune a acestei arme.

Însă, tuturor acestor urmăritoare, Rusia le-a luat-o înainte. Kremlinul a fost foarte prompt în a da publicității o înregistrare video cu rachetele sale de croazieră țâșnind din mare și îndreptându-se către Siria.

Serghei Șoigu, ministrul rus al Apărării, a declarat:

„Ca urmare a lansărilor efectuate de către flota aeriană și de submarine, toate țintele au fost distruse.”

Dacă rachetele de croazieră sunt „cel mai costisitor mijloc” de a distruge țintele fără apărare din Siria, este discutabil, declară generalul de brigadă Ben Barry, de la International Institute of Strategic Studies.

Însă costurile și eficiența s-ar putea să nu facă parte din socotelile pe care și le face Rusia. Barry comentează:

„Dacă aș fi un ofițer din Statul Major al Rusiei, aș spune: ‘aceasta are un efect de intimidare – NATO va sta să-și ia notițe’.”

De curând, Rusia a lansat asupra Siriei rachete de croazieră de pe patru nave de război aflate în Marea Caspică – prima oară când marina rusă a tras cu aceste arme de pe nave de suprafață.

Generalul Barry comentează din nou:

„Este un element prin care să-și demonstreze capacitățile, pentru a câștiga influență strategică mai multă. Dacă doresc să descurajeze ceea ce numesc aventurismul și iresponsabilitatea NATO, atunci le este de folos să arate că au capacitatea de a trage cu rachete de croazieră atât de pe vase de suprafață cât și de pe submarine.”

Rușii de rând, care îndură o dureroasă criză economică, în timp ce cheltuielile militare sporesc, sunt și ei una dintre țintele vizate, crede Ben Barry:

„Este o operațiune menită să justifice în ochii opiniei publice ruse cheltuielile făcute cu modernizarea armatei.”

Și alte roade ale modernizării militare a Moscovei au fost etalate în Siria, de când a început operațiunile pe 30 septembrie. Forțele aeriene au trimis 46 de noi aparate de atac Su-34 Fullback.

Nu este nici o îndoială că scopul a fost evaluarea de către experții militari ruși a performanțelor acestora.

La începutul lunii, Rusia a trimis în Siria și cel mai modern model de tanc al său, T-90, după ce modelul mai vechi, T-72, s-a dovedit vulnerabil la rachetele anti-tanc ale rebelilor, aprovizionați de americani.

Însă T-90 este protejat de emițătorul de bruiaj „Ștora”, un sistem de apărare care perturbă mecanismul de ghidare al oricărei rachete, scrie cotidianul britanic. Acest scut protector primește acum botezul focului și va permite experților să testeze felul în care se comportă în condiții de luptă reale.

În spațiul aerian, Rusia a mai trimis și formidabilul său bombardier strategic, Tu-160 Blackjack, pentru a lovi ținte din Siria. Aeronava cu aripă cu geometrie variabilă a fost concepută ca replică la American Rockwell B1 Lancer. Misiunea sa originală este de a pătrunde într-un spațiu aerian puternic apărat și de a lansa arme nucleare.

Nu există nici un motiv să arunci în luptă un asemenea Leviathan împotriva rebelilor sirieni, decât dacă vrei să impresionezi o audiență mult mai largă.

Însă mai este un lecție, mai puțin evidentă, pentru care o dă etalarea ostentativă de forță a lui Putin. Dacă o armă nu a apărut pe frontul din Siria, aceasta înseamnă că nu este funcțională.

De ani de zile, observatorii occidentali s-au îndoit de capacitatea operativă a singurului portavion rus, Amiral Kuznețov. Cu ieșirea sa la Mediterana, Siria ar fi genul de țară tocmai potrivit pentru a fi atacat de pe portavioane.

Însă, până acum, Amiral Kuznețov a fost în mod evident absent din această campanie. Vladimir Putin încearcă să o folosească pentru a-și etala întreaga puterea de atac. Dar, în același timp, arată și ce îi lipsește.