Ce se întâmpla, de fapt, acolo? Se fac scamatorii cu atomi, fermioni, bosoni, hadroni, mezoni, protoni, electroni, leptoni, barioni, fotoni și Dumnezeu mai știe ce particule. Nu, cu particula lui Dumnezeu nu se lucrează! De exemplu, în laboratorul de fizica energiilor înalte, se constituie ”pachete” de milioane de protoni, de forma unor cilindri pe care îi accelerează să se ciocnească cu o suprafață cât mai mare. Și, văd ce se întâmplă, la coliziune! Sar ”scântei” fel de fel de particule efemere, instabile, ca bosonul lui Higgs. Sunt înregistrate și calculatoarele primesc datele spre analiză.

Jean-Pierre mi-a spus că au verificat existența bosonului lui Higgs încă din 2010, era un model matematic stabilit în anul 1964. Prin verificarea existenței acestei particule elementare la energia, pardon, masa de 125 GeV (gigaelectronvolți) s-a confirmat o întreagă teorie a modelelor atomice și subatomice. Dar, nu era ”particula lui Dumnezeu”!

Francezul își amintea ce supărați erau toți savanții la Crăciunul anului 2011. Își dădeau seama de incapacitatea acceleratorului de particule, prea slab pentru temele lor de proiectare. Pară era priveghi, nu petrecere, a precizat Jean-Pierre. Într-un colț, un scoțian bine intoxicat cu wiskey, înjura particulele. Ceva de genul ”God particle”. A fost scânteia care a aprins creierele bine dotate ale celor din jur. Particula lui Dumnezeu! O campanie de relații publice bine pusă la punct a permis să se facă reclamă mondială la CERN. Cu particula lui Dumnezeu, bosonul lui Higgs! Și așa s-au primit miliardele în plus, pentru mărirea capacității acceleratorului. Între anii 2012 și 2015 CERN a fost în ”reparații”. Acum are o capacitate dublă, mi-a spus francezul. Acolo lucrează în prezent peste patru mii de persoane. Majoritatea locuiește în blocuri cochete în Meyrin.

Acum un an CERN a crezut că a mai descoperit o particulă, o subparticulă elementară cu masa de 750 GeV, ”particula X”. Dar nu s-a făcut nicio comunicare, cei de la CERN au tăcut mâlc. Măsurătorile făcute ulterior nu au confirmat o amplificare ”sigma” a energiei, masei, la 750 GeV, a unei particule deja cunoscută și catalogată. Ceva cu zgomotul de fond, a spus fizicianul francez. Și aici am vorbit cam o oră. Sunt niște radiații fantomă, care apar de niciunde, nu au sursă precizată, dar dau peste cap experiențele cu acceleratorul de particole. Bosoni, subclasa mezoni, cu energie foarte mare, trec prin Pământ ca prin brânză, degeaba au făcut acceleratorul subteran. Presa a tot relatat, cum s-a priceput. Eu cred că sunt interferențe cu universuri paralele, Jean-Pierre, mai documentat și mai fantastic, în același timp, susține că poate fi semnătura energetică a călătoriei în timp.

PAGINA ANTERIOARA CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE