Daniel Funeriu face o analiză excelentă cu privire la ce se întâmplă astăzi în societate afirmând că „Viața este, esențialmente, despre discernământ. Cu cât avansezi în viață, cu atât ești chemat să ai discernământ asupra unor spețe din ce în ce mai complexe”.
Din fericire, scrie Daniel Funeriu pe social media, baza de date pe care o ai la o vârstă mai avansată, popular numită experiență, e și ea din ce în ce mai vastă, deci poți să faci alegeri fericite în spețe din ce în ce mai complexe. De aceea oamenii mai educați, adică cei care au baze de date mai vaste, dar și motoare de căutare mai performante, iau decizii mai bune, adică, spus pe scurt, au un discernământ mai dezvoltat, navighează mai bine prin viață. E preferabil să fim conduși de așa oameni.
Cu cât educația e mai slabă, cu atât deciziile luate se bazează pe instincte și nevoi mai primare și nu pe analize complexe
E firesc, așadar, ca oamenii să simtă nevoia unei citiri simplificate a realităților complexe. Religiile și-au îndeplinit foarte bine și rolul de a oferi o citire simplificată a vieții, pe lângă rolul de tămăduitor al sufletului: Cartea Sfântă a oricărei religii, pe lângă filosofia profundă asupra lumii pe care o prezintă, încearcă și să substituie lipsa de capacitate analitică a oamenilor needucați, ajutându-i să discearnă pe baza argumentului ”ăsta e cuvântul Domnului”.
Un astfel de exemplu, simplist, simplu de înțeles, este, pentru musulmani, învățătura de a nu mânca porc. Fiind destul de greu să explici poporului înfometat că porcii sunt purtători de paraziți și creșterea lor distruge mediul în nordul Africii și Asia Minoră, a fost mai simplu să convingi oamenii, spre binele lor, să nu mănânce porc ”pentru că așa scrie în Coran”. Milioane de vieți salvate, probabil...
Cei normali la cap nu suportăm rasismul, dar, tot pentru că suntem normali la cap, nu acceptăm ca lupta împotriva rasismului să fie folosită ca pretext pentru autotdetonarea civilizației noastre
În vâltoarea evenimentelor de acum, mulți oameni simt nevoia unor argumente simple, chei de citire ale realității, care să îi ajute să se poziționeze în una din taberele aparent beligerante. De aici vine și marea confuzie care duce la escrocheria și șantajul sentimental la care oamenii normali la cap sunt supuși: e limpede că toți cei normali la cap nu suportăm rasismul, dar, tot pentru că suntem normali la cap, nu acceptăm ca lupta împotriva rasismului să fie folosită ca pretext pentru autotdetonarea civilizației noastre.
Escrocheria constă în asimilarea tuturor celor care nu vor nici rasism, dar nici statui demolate, nici magazine arse, cărți sau filme interzise, nici haos și anarhie, cu „oameni răi”. Escrocherie care funcționează pentru că cultura noastră creștină ne învață să ne simțim destul de ușor vinovați și să ne căim: e binecunoscut că suntem o cultură a vinovăției.
Și aici intervine, din nou, discernământul:
-prin discernământ societățile noastre, majoritar albe și creștine, sunt cele care duc cea mai dură luptă împotriva rasismului, -societățile noastre, majoritar albe și creștine, au abolit sclavia, -societățile noastre, majoritar albe și creștine, au făcut presiune pe conducătorii Africii de Sud pentru a aboli apartheidul, -societățile noastre, majoritar albe și creștine, sunt cele care duc cea mai aprigă luptă globală pentru egalității și drepturi, -societățile noastre, majoritar albe și creștine au produs Declarația Drepturilor Omului, -societățile nostre, majoritar albe și creștine sunt cele care fac loc altor confesiuni, chiar dacă creștinii de pe alte plaiuri sunt masacrați, pe scurt, educația și civilizația dobândite de-a lungul secolelor a făcut din societățile occidentale principalul bastion al luptei pentru eliminarea rasismului.
Facem asta din convingere, nu din constrângere
Pentru că suntem, esențialmente, buni. Un minim simț al discernământului te face, așadar, să vezi șmecheria căreia nu trebuie să îi cădem pradă: nu trebuie să ne simțim vinovați pentru orice, doar pentru că creștinismul ne-a învățat să ne căim pentru faptele rele făcute.
Da, noi, societățile occidentale, suntem remarcabili, unici chiar, pentru că ne căim pentru lucrurile făcute ieri pe care azi le judecăm ca greșite. Ne căim și în fața poporului evreu pentru holocaust, ne căim în fața fostelor colonii din Africa, nu știu ca alții să se căiască, de exemplu, pentru Genocidul Armenian. Pentru că ne căim: noi am scos Africa din foamete și război în ultimii 50 de ani, dar pentru că suntem proști am livrat-o Chinei, noi ajutăm democrațiile emergente să înflorească, noi transferăm cunoaștere, cultură și educație, noi îi salvăm pe cei care ar muri în Mediterană, și câte și mai câte.
Acum însă cineva trebuie să spună remarcabilului popor creștin: să aveți discernământ!
Fiți mândri de ceea ce sunteți, fiți puternici și da, să îi tratăm pe toți egal! Dar pentru a-i putea trata pe toți egal trebuie să fim noi puternici, și asta nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm călcați în picioare de descreierați șmecheri, care, asemeni cerșetorului milionar care se îmbracă în haine ponosite pentru a-ți produce milă, se erijează azi în apărătorul cauzelor celor slabi, spărgând câteva vitrine Rolex pe drum.
Întrebarea esențială, dragii mei, rămâne: cum poți să discerni între cel care vrea cu adevărat un mai bine în societate și dezaxatul care te fraierește azi, te fură mâine și te omoară poimâine?
Destul de simplu, zic eu: priviți persoana, ascultați-o vorbind și acționând. Întrebați-vă dacă ați fi confortabil ca respectivul să îți fie, după caz, copil, frate, soț, ginere, părinte sau dacă te-ai simți reprezezntat de un așa lider politic.
Dacă, privindu-vă în oglindă, răspunsul este ”da”, atunci go ahead! Faceți la fel și aliniați-vă lui și cauzei.
Dacă răspunsul este ”nu”, atunci să știți că omul din voi tocmai a detectat un inamic motal al modului vostru de viața. Mod pe care vă sugerez să îl apărați cu orice preț, evident în limitele legilor noastre, pentru că alternativa e nasoală rău de tot.
Le-aș da o grilă de citire simplă și celor care azi, simțind mirosul slăbiciunii noastre, vor să ne distrugă din interior: nu e o idee bună să ne întrerupeți elanul care de multe decenii ne duce pe drumul binefacerii. Pentru că în mintea multor oameni mai puțin educați proverbul cu facerea de bine e încă prezent...", a concluzionat fostul ministru al Educației.