Când a ostenit șase zile ca să creeze lumea până în cele mai mici amănunte, Dumnezeu ne-a lăsat și câteva sute de metode de a te face de kakao. La loc de frunte printre acestea, alături de alunecatul pe coaja de banană, căzutul cu nasu-n frișca de pe tort, cred că este și nepătrunsa cale a PR-ului care te îndeamnă să recunoști public faptul că ai fost o marionetă.
Nu îmi dau seama ce impact poate avea la public o asemenea mărturisire, cum poate ea motoriza electoratul, dar sunt convins că acela/aceia care a/au gândit mișcarea au calculele lor. Poate mizează pe impactul pe care îl are, într-o lume stăpânită de ipocrizie, o atitudine autocritică, tovărășească, sinceră față de cetățeni, cum se zicea pe vremuri, la organizația de bază a partidului.
Habar nu am, dar cert e că merită consemnată o asemenea mărturisire, mai ales că ea a fost făcută de premierul României, adică unul dintre cei mai puternici oameni din țară. Cel puțin teoretic. „Spovedania” a început pe Mediafax, la un interviu cu Marius Tucă. Citez din depeșa agenției despre răspunsul dat de prim-ministrul României la întrebarea legată de gafele din trecutul apropiat: „Au fost mai mulţi factori, dar nu vreau să vorbesc despre acest lucru. Eram timorată”, a declarat Viorica Dăncilă, la emisiunea „Marius Tucă Show”. Premierul a sugerat că i-a fost impusă o anumită linie de exprimare şi comunicare, cu care a precizat că nu s-a putut identifica. „Trebuia să merg pe o anumită linie care nu era confortabilă pentru mine şi cu care nu mă puteam identifica”, a completat Viorica Dăncilă. Liderul de la Palatul Victoria a refuzat să spună cine i-a impus această direcţie de comunicare.”
Bizarul eveniment, cel al unui premier care tocmai recunoaște că a avut acțiuni dictate, probabil multe dintre ele cu efecte asupra vieții politice, sociale, economice, a continuat pe TVR, la un interviu cu Ionuț Cristache. „Am început să fiu eu, am mers după anumite linii deja desenate, după anumite mesaje pe care trebuia să le scot în spațiul public. A fost și teama de a nu-i dezamăgi pe cei care au crezut în mine. Au fost mai multe elemente care au făcut să fiu mai reținută. Erau anumite direcții pe care trebuia să le urmez. Dacă nu te identifici cu ceea ce spui, parcă nu ai credibilitate. Așa trebuia să fiu și a trebuit să merg pe drumul acela. Ce a fost, a fost... Nu am putut să îmi construiesc propria echipă, am regretat că nu am luat atitudine atunci când ar fi trebuit să o fac. Am regretat că nu am spus lucrurile pe care voiam să le spun când a trebuit, că nu am separat activitatea Guvernului de viața de partid. Trebuia să trag mai multe semnale de alarmă.”
Cele două declarații sunt absolut incredibile și faptul că sunt făcute în aceeași zi sugerează că este vorba de un mesaj elaborat pe care premierul a insistat să-l transmită. Noua Viorica Dăncilă se leapădă de personajul pe care l-a expus până acum și se lansează spre noi culmi ale succesului, în viața de partid, în luptele parlamentare din jurul moțiunii de cenzură. Demersul e inedit pentru că, de-a lungul timpului, am văzut politicieni care s-au dezis de fostul șef, de foștii colegi de partid, de ideile pe care le promovau în trecut, de propria țară, dar rar vezi un om politic care se aruncă pe sine în boscheți, așa cum un șarpe își leapădă pielea.
Recomandările noastre
