Dan Voiculescu a colaborat cu Securitatea, au decis astăzi magistraţii Curţii Supreme.
Hotărârea judecătorilor este definitivă şi irevocabilă. La aflarea verdictului, Dan Voiculescu a susţinut că magistraţii au fost supuşi unor presiuni politice şi, de aceea, au luat o hotărâre "absolut incorectă". Mai mult, el ameninţă cu un proces la CEDO. "Este un verdict absolut incorect, care reflectă imensele presiuni exercitate asupra magistraţilor. Procesul va continua la CEDO! Decizia ICCJ îmi oferă posibilitatea de a prezenta acest dosar în faţa unei instanţe europene, absolut independente, care se plasează în afara oricărei suspiciuni", susţine Voiculescu, într-o postare pe blogul personal. Vicepreşedintele Senatului a primit verdict de colaborare cu Securitatea din partea CNSAS - care a şi făcut demersul către instanţă împotriva lui Voiculescu - în 2006.
Despre colaborarea acestuia se ştia, însă, cu şase ani înainte. Astfel, în vara lui 2006, Dan Voiculescu dorea să devină viceprim-ministru în cabinetul Tăriceanu, ca urmare a înţelegerii din coaliţia de guvernare creată după alegerile din 2004 între Alianţa D.A. şi PUR. Era perioada în care Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) ar fi trebuit să devină stăpân pe secretele fostei Securităţi, în baza unor decizii succesive ale Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) de predare în masă a dosarelor deţinute de serviciile secrete. În realitate, predarea s-a făcut cu hopuri şi cu dosare reţinute la servicii cu ştampila "siguranţă naţională". Dintre aceste dosare, exact înainte de finalizarea discuţiilor privind numirea unui viceprim-ministru, CNSAS a primit un nou dosar al senatorului. El primise verdict de necolaborare în 2000, când a fost verificat în calitate de candidat la alegerile parlamentare, verdict reconfirmat în 2004, în lipsa unor documente noi. După ce a primit al doilea dosar, CNSAS l-a invitat la audieri, iar stenogramele arată suspiciunile membrilor Colegiului cu privire la momentul ales pentru desecretizare. Voiculescu cu mâna lui
În sfârşit, cea mai tare "piesă" a dosarului declasificat, cea considerată dovada colaborării în sensul legii, în deciziile CNSAS şi în cea a Curţii de Apel, e nota olografă semnată "Felix" care-l viza pe cetăţeanul austriac de origine română Leo Gottfried.
Ne puteți urmări și pe Google News
"Din discuţiile purtate cu L.G. în perioada 1972-1977, reţinem preocuparea acestuia de defăimare a politicii noastre(...). În cadrul acestei preocupări, L.G. practică atacuri vehemente deschise, cât şi tangente fine la ac. probleme. Mai mult decât atât, în anumite situaţii L.G. dă «soluţii originale » pentru rezolvarea unor aspecte care după opinia dânsului nu sunt corecte. Semnalăm de asemenea tendinţa lui L.G. de a atrage spiritual şi material anumiţi cetăţeni români la fuga din ţară sau luarea de poziţie revoluţionară faţă de legile ţării noastre", scria "Felix" în 1977.
În proces, Voiculescu a susţinut că Gottfried nu ar fi putut avea de suferit de pe urma notei, întrucât era cetăţean străin, însă printr-o declaraţie scrisă pentru instanţă, depusă - culmea - chiar de Voiculescu, austriacul infirmă acest lucru. El a arătat că a fost urmărit vreme îndelungată, cu toate consecinţele aferente. CONSECINŢE
Voiculescu, "spălat" de procurori
Deşi nefavorabil lui Dan Voiculescu, în final, verdictul dat astăzi de Curtea Supremă nu va avea asupra politicianului nicio consecinţă nefavorabilă în afara celei morale. Asta, cu toate că legea de deconspirare prevede că, în această situaţie, oricine poate sesiza Parchetul pentru fals în declaraţia de colaborare sau chiar Parchetul se poate autosesiza.
Însă, în toate cazurile similare de până acum, deţinătorii de funcţii publice declaraţi ofiţeri sau colaboratori ai Securităţii de către instanţă şi care declaraseră anterior că nu au colaborat au primit în final rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale. Motivul: legea este făcută astfel încât lasă loc unei interpretări favorabile celor cu verdicte de colaborare.
Astfel, în declaraţia-tip de colaborare/necolaborare cu Securitatea cei care deţin o funcţie publică spun dacă au colaborat sau nu "în sensul legii". Sintagma cu pricina presupune însă o judecare a dosarului de instituţiile abilitate, respectiv CNSAS, Curtea de Apel şi, eventual, Înalta Curte. Or, în momentul depunerii declaraţiei, anterior judecării dosarului, împricinatul putea să considere sincer că, "în sensul legii" nu a colaborat.
Prevederea lacunară a existat şi în prima lege de deconspirare şi a fost preluată şi în cea adoptată în 2008, după declararea neconstituţionalităţii în urma sesizării lui Dan Voiculescu la Curtea Constituţională.
Recomandările noastre
