Fostul ministru PSD a activat in guvernul PCR, coordonand companii de comert exterior.

Prin intermediul acestora, Securitatea lui Ceausescu derula afaceri in strainatate.

Dan Ioan Popescu, unul dintre politicienii care au marcat destinul economic al Romaniei in ultimii 17 ani, si-a construit cariera in apropierea Elenei Ceausescu, a lui Gheorghe Oprea - vicepresedintele Consiliului de Ministri al PCR -, si a lui Stefan Andrei - fostul ministru comunist al afacerilor externe.

Trecutul nestiut de nomenclaturist al lui Dan Ioan Popescu (DIP) a fost descoperit de EVZ in perioada documentarii afacerii „Romelectro”.

EVZ a dezvaluit in aceasta saptamana cum fostul demnitar PSD a cumparat pe nimic de la Romelectro o firma a carei cifra de afaceri era de o jumatate de milion de euro.

Romelectro, compania aflata in „cercul de relatii DIP”, potrivit unei note SRI, a fost alimentata cu contracte in valoare de 370 de milioane de euro de la stat, in perioada mandatului sau.

DIP a relatat pentru EVZ ca a lucrat in Comitetul Central, organismul principal al Partidului Comunist Roman, unde a coordonat activitatea companiilor de comert exterior. Desi aceste firme erau paravanele Securitatii, Dan Ioan Popescu neaga vreo legatura cu organul opresiv al PCR.

Nomenclaturistul DIP

Primele indicii despre trecutul de dinainte de ‘89 al fostului ministru al economiei, tinut la secret de acesta, ne-au fost oferite de Viorel Gafita, presedintele Romelectro. Inginer chimist la baza, DIP nu avea o slujba oarecare: era coordonatorul companiilor de comert exterior, firmele-paravan ale Securitatii.

„Il cunosc pe domnul Popescu de pe vremea cand era consilier la Comitetul Central (n.r. - celebrul CC al PCR). Daca nu ma insel, era consilierul (n.r. - seful de cabinet) lui Gheorghe Oprea (n.r. - vicepresedintele Consiliului de Ministri). Societatile de comert exterior ale Romaniei trebuiau sa raporteze la guvern planul de export, noi avand in strainatate in 1988 peste 1.500 de oameni”, povesteste Gafita circumstantele in care l-a cunoscut pe Dan Ioan Popescu.

Viorel Gafita, prietenul de peste 20 de ani al lui DIP, a fost directorul general adjunct al Romelectro, firma de comert exterior, care opera in special in Orientul Mijlociu.

„Romelectro lucra masiv in Orientul Mijlociu, in Asia si in Nordul Africii. Contractele de export faceau obiectul analizelor. Domnul Popescu era unul dintre consilierii care obtineau informatii pe zona asta pentru CC al PCR sau pentru guvern. L-am reintalnit accidental dupa Revolutie, cand fusese numit ministru sau ministru secretar de stat, in perioada 1993-1994”, ne-a declarat Gafita despre inceputurile relatiei sale cu fostul ministru al economiei.

Informari pentru CC

Dan Ioan Popescu sintetizeaza altfel lucrurile. Ne-a declarat ca a terminat Facultatea de Chimie Industriala in 1971, ca a lucrat la un institut de cercetari si proiectari, rafinare si petrochimie in Ploiesti, dupa care s-a mutat in Bucuresti, la un Centru de Standardizare si Tipizare Economica. Surse apropiate fostului demnitar ne-au declarat ca acesta a lucrat la Institutul de Cercetari Chimice, condus de Elena Ceausescu.

„Am avut sansa sa-l cunosc pe Gheorghe Oprea, lucrand cu dansul pe diverse analize economice, el fiind prim-viceministru al economiei. El m-a chemat sa lucrez cu el pe tot ce insemna constructie industriala in strainatate”, spune Dan Ioan Popescu despre felul in care a intrat in „lumea buna” a PCR.

Slujba primita in celebrul CC a fost una extrem de importanta: coordonarea companiilor de comert exterior, firmele-paravan prin care Securitatea derula operatiuni comerciale in strainatate.

„Am fost cel mai tanar inspector de specialitate la Consiliul de Coordonare, intai in comert exterior si apoi la Centrul de Coordonare in industria chimica si usoara. Am lucrat pana in 1989 ca inspector de specialitate, coordonand grupul de inspectori pe care ii avea Gheorghe Oprea. Cunosteam extraordinar de bine toata industria romaneasca, tot ce s-a construit in strainatate”, declara DIP despre controlul informational pe care il detinea la acea vreme in privinta activitatilor comerciale din afara tarii. 

Dan Ioan Popescu ne-a declarat ca a lucrat nu numai cu Gheorghe Oprea, ci si cu Stefan Andrei pe cand acesta era ministru al comertului exterior. Informatia ne-a fost confirmata si de Stefan Andrei: „Lucra in aparatul guvernului, fiind consilier la Gheorghe Oprea, care era prim-viceprim-ministru”.

„Orice-i posibil pe lumea asta”

Intrebat care a fost natura relatiilor sale cu Securitatea, avand in vedere pozitia pe care o ocupa si faptul ca el coordona firmele de comert exterior, acesta a negat ca meseria lui se intersecta cu cea a organului opresiv al Partidului Comunist: „Chiar nu am avut de-a face cu organele de securitate de niciun fel”.

EVZ: Nu v-a cautat nimeni de la Securitate, niciodata? DIP: Nu, pentru ca eu eram intr-o structura privilegiata.

Poate sa fie o explicatie. Doar daca erati unul dintre ei. Orice-i posibil pe lumea asta. Dar va spun eu ca nu. Vedeti, anumite pozitii erau oarecum pozitii privilegiate, pentru ca erau sursa de informare economica a organelor de partid. Am fost doar membru de partid. Eram plecat din tara, in India, cand am fost primit in PCR. In India am fost la studii in 1974, cu o bursa primita de la americani. Am stat trei luni, la Ahmed Abad.

De la PCR la PSD Octav Cozmanca si Serban Mihailescu, colegii lui DIP in guvernul PCR Alti doi fosti colegi ai lui Dan Ioan Popescu in guvernul PSD din perioada 2001-2004 au lucrat si in guvernul PCR: Serban Mihailescu si Octav Cozmanca.

Mihailescu a fost secretarul guvernului PCR, dar si secretarul general al guvernului PSD, cu rang de ministru. Serban Mihailescu a fost declarat ofiter acoperit al Securitatii de catre CNASA, cu gradul de maior, aceasta informatie fiind publicata in exclusivitate de EVZ anul trecut.

Cel de-al doilea a fost functionar in Ministerul Comertului Exterior inainte de ‘89 si in Ministerul Administratiei Publice Locale in guvernul PSD.

Stefan Andrei ne-a relatat care a fost natura relatiei sale profesionale cu Octav Cozmanca: „Cozmanca a lucrat direct cu mine. Toate hotararile, toate aprobarile de comert exterior, pentru importuri si exporturi, nu treceau pe la primul-ministru. Treceau pe la mine. Uneori le aprobam eu, iar in unele cazuri ii ceream si lui Ceausescu aprobarea. Pe nota care venea semnata de mai multe institutii, eu scriam „se aproba” sau nu. Apoi i-o dadeam lui Cozmanca, iar Cozmanca scotea o nota din partea cabinetului viceprim-ministrului, pe care o trimitea celor care facusera propunerea. El lucra numai cu mine pe aceasta problema. Singurele aprobari care nu treceau pe la el erau cele referitoare la vanzarea armamentului, care aveau alt circuit”, ne-a mai spus fostul demnitar comunist.

„Evident, totul se defasura sub acoperire”

Si Stefan Andrei, fost ministru al afacerilor externe si prim-viceprim-ministru al comertului exterior inainte de Revolutie, a confirmat pentru EVZ ca firmele de comert exterior erau controlate de Securitate: „Prin firmele de comert exterior erau multi oameni care erau ofiteri de Securitate. Nu toti angajatii erau ofiteri de securitate, dar multi erau. De asemenea, un adjunct al ministrului de comert exterior era ofiter de securitate. Se stia asta. La fiecare directie din minister lucra cate un securist”.

Istoricul Stejarel Olaru, specialist in istorie recenta, ne-a declarat ca legislatia din acea perioada era facuta in asa fel incat firmele de comert exterior sa fie instrumente ale Securitatiii, prin care sa isi indeplineasca scopurile in Occident.

„Evident, totul se desfasura sub acoperire. Firmele de comert exterior faceau parte din activitatea curenta a Securitatii in domeniul economic”, ne-a declarat Olaru.

Caile comertului exterior

Revolutia din ‘89 i-a prins pe DIP si pe Mucea impreuna la Ankara Dan Ioan Popescu este cel care l-a adus in Ministerul Economiei pe Dorinel Mucea, acuzat de tradare si arestat in unul dintre cele mai rasunatoare dosare de coruptie de dupa ‘89, dosarul „Privatizari tradate”.

Dan Ioan Popescu ne-a declarat in exclusivitate cum l-a angajat pe Dorinel Mucea in Ministerul Economiei. Mucea, supranumit si „Mana lui DIP”, a fost eliberat dupa mai multe saptamani de arest. Acum este cercetat in stare de libertate.

DIP si Mucea s-au cunoscut inainte de Revolutie, cand primul coordona firmele de comert exterior, iar al doilea era director general adjunct la una dintre cele mai importante firme ale Securitatii, Uzinexportimport, numita si „fabrica de bani a Securitatii”.

„Lucrand in comertul exterior l-am cunoscut pe Mucea. Domnul Mucea era director general adjunct la Uzinexportimport, unul dintre cei mai tineri directori generali adjuncti, un om foarte pregatit si un foarte bun negociator cu arabii. Dupa aceea el a lucrat in Turcia, pentru ca a plecat, dupa cum stiti, ca si consilier economic la ambasada din Ankara, unde a avut ghinionul sa lucreze cu un ambasador de trista amintire”, sustine Dan Ioan Popescu.

Acesta mai spune ca s-au revazut dupa 1990, „cand Mucea avea chestiuni private, iar dupa aceea l-am adus eu in minister ca specialist in negocierea contractelor externe”.

Diplomat „sub acoperire”

Revolutia din decembrie 1989 i-a prins pe cei doi in Turcia. Surse EVZ sustin ca acestia ar fi petrecut Revelionul din acel an impreuna, in Turcia, lucru negat de DIP.

„Revolutia m-a prins la Ankara, cu Gheorghe Oprea, care raspundea in calitatea de prim-viceprim-ministru de relatia cu Turcia. Si trebuia sa fac acordul de colaborare pe perioada lunga Romania-Turcia. Pentru a vedea toate documentele aferente am condus delegatia cu cateva zile inainte, Domnia Sa venind cu o zi inainte de semnare. Pe 17 decembrie a fost acea faimoasa sedinta la care Domnia Sa a trebuit sa participe, iar dupa aceea a venit in Turcia. A fost o vreme nefavorabila si nu zburau avioanele si am venit cu masinile in Istanbul, dupa care am venit in Romania. Eu am venit in tara pe 27 decembrie. Domnul Gheorghe Oprea a fost arestat la intrarea in tara”, ne-a mai declarat DIP.

„Evenimentul zilei” a relatat anul trecut despre faptul ca Dorinel Mucea a fost un diplomat discret, pe cand era consilier economic la Ambasada Romaniei din Turcia, inainte de 1989.

Mai multe surse consultate de EVZ sustin ca aceasta pozitie diplomatica era folosita in timpul Razboiului Rece cu predilectie ca acoperire pentru ofiteri ai serviciilor de spionaj.