Joi, 31 mai, ora 12,30: jucătorii de la Timișoara Saracens RCM UVT sunt chemați pe gazon. Sunt la terenul din Ronaț, cel fără apă caldă la baie și fără toalete (căci acestea sunt condițiile în care lucrează vedete de talie mondială ca Sosene Anesi, legitimat All Blacks, sau Chester Williams, care au decis să accepte contracte la Timișoara). A urmat despărțirea.

Am ținut să avem întâlnirea în iarbă, pentru că pe iarbă a început totul, acum opt ani”, le spune Dan Dinu. Omul de afaceri care a fost finanțatorul principal al celei mai titrate echipe de rugby din România ultimilor ani, cel care, până la urmă, a construit echipa om cu om, a decis să se retragă.

Ei sunt familia lui. A doua familie, spune. Sunt peste 20 de rugbiști în fața lui, plâng cu toții. E incredibil să vezi bărbații ca niște tauri tatuați cum rostogolesc lacrimi pe obraji. Unii bănuiau din seara câștigării titlului că urmează asta. Dinu le-a dat să-i semeneze „cămașa de campion”, o cămașă în dungi alb-albastre pe care a îmbrăcat-o la fiecare meci câștigător al echipei.

 

„E ca și când te desparți de prima iubire”

„E ceva să vezi 20 de bărbați plângând”, rememorează, acum, Dan Dinu. Recunoaște că el însuși a plâns, și nu doar atunci, acolo: „Am plâns cu lacrimi. Toți. E ca și când te desparți de prima iubire, în adolescență. Nu m-am gândit niciodată că voi renunța”.

 

Dan Dinu are 43 de ani. În copilărie a jucat rugby și a ră- mas nu numai cu alura de rugbist, ci și cu dragostea față de acest sport care naște prietenii adevărate. E General Manager la MVT Logistik Timișoara, are două restaurante, a terminat de construit un hotel, dezvoltă un soft revoluționar pentru industria ospitalității, învârtind, anual, o cifră de afaceri de ordinul zecilor de milioane de euro.

Venirea lui ca finanțator principal al echipei Timișoara Saracens RCM UVT, în urmă cu opt ani, a însemnat materializarea proverbului „Omul sfințește locul când pune suflet”. Au fost opt ani uluitori, în care clubul acesta a devenit cel mai bun din țară.

 

10 trofee de aur în mandatul său

Arădean de origine, prosperul om de afaceri a venit la Timişoara cu o întreagă pleiadă de jucători importanţi în încercarea de a face din oraşul nostru, unul etalon în ţară. În acel moment, rugby-ul bănățean trăia doar din amintirea titlului luat în 1972, când Timişoara spărgea hegemonia Bucureştiului. Prezentul era palid, cu clasări mai mult în a doua jumătate a primei ligi.

Odată cu venirea lui Dinu totul s-a schimbat. Au fost aduși jucători de Top, antrenori „cu pedigree”, printre care și legenda sportului mondial Chester Williams. După un prim trofeu, Cupa României în decembrie 2011, Timişoara arăta că a venit momentul ca ora exactă în rugby-ul românesc să se dea din Vest. Şi au urmat ani senzaţionali, cu performanţe pe măsură, şi chiar împotriva arbitrajelor subiective sau a problemelor de infrastructură.

Pe lângă faptul că echipa a scos capul şi în Europa, dar mai ales a întărit naţionalele de seniori şi juniori, Timișoara a câștigat 5 titluri de campioană, și-a adjudecat de patru ori Cupa României și și-a trecut în palmares și o Cupă a Regelui, dar și două locuri 3 în Superligă.

 

Dinu: „Am plâns și mi-am repetat zilnic, cinci luni, că trebuie să mă retrag”

 

Dar cum orice poveste are şi un sfârşit, principalul investitor al echipei a ales să se retragă imediat după câștigarea Superligii. Așa cum nu a calculat niciodată suma exactă pe care a investit-o în echipă (și e vorba de multe milioane de euro), preferă să nu pună degetul pe rană și să nominalizeze anume motive: „Suma tututror întâmplărilor m-a făcut să mă decid în urmă cu cinci luni, în iarnă. Am decis că duc anul competițional până la capăt. Am plâns și miam repetat zilnic, că trebuie să mă retrag”.

Motivele, lesne de înțeles, neimplicarea autorităților în crearea unei infrastructuri propice performanței, dar și arbitrajele de care a avut parte Timișoara de-a lungul timpului.

Totuşi, Dan Dinu va rămâne un apropiat al echipei și va contribui, într-o mică măsură și la bugetul viitor al grupării. Rămâne însă de văzut cum va fi recepţionată şi cum se va profita de moştenirea lăsată de el.