Dan Adamescu a lăsat o mărturie cutremurătoare. Cu cateva luni înainte să moară, de pe patul de spital, Dan Adamescu și-a adunat ultimele gânduri, simțind că nu o să mai apuce să le prezinte opiniei publice, și a cerut să fie puse la dispoziția jurnaliștilor pentru ca adevărul să iasă, în sfârșit, la iveală.

Despre conditiile inumane de incarcerare din Centrul de Detentie sau Penitenciarele Rahova si Jilava ar fi multe de spus: înghesuiala din celule, depresia și urletele deținutilor, mâncarea execrabilă, lipsa dotărilor medicale elementare, lipsa activităților și a spațiului în care detinuții să se miște, mizeria cruntă, toaletele turcești, șobolanii …

Lui Dan Adamescu i s-a interzis accesul la tratamentul medical timp de 37 zile: „Nu pot să înțeleg de ce medicii m-au privat de tratament și mi-au pus viața în pericol pentru o perioadă de timp atât de lungă.” I s-a impiedicat operația și cererile lui de tratament medical au fost considerate ridicole.

Continuăm publicarea mărturiei lui Dan Adamescu, așa cum a scris-o pentru a fi făcută publică:

Centrul de Arest Preventiv (CRAP)

1.     Îmi amintesc că am fost deținut în Centrul de Arest Preventiv, un centru de detenție anterior procesului, timp de aproximativ o lună. Nu există zone speciale în CRAP. În celula mea erau între 6 și 8 persoane. Era un flux continuu de deținuți. Am fost plasat într-o celulă cu alți bărbați considerați social compatibili cu mine. Nu îmi amintesc toate persoanele, dar printre deținuții din celula mea era Mircea Băsescu, fratele președintelui Traian Băsescu.

2.     Celula avea 4 paturi suprapuse, astfel că erau 8 paturi în total. Erau de ambele părți ale celulei. Exista o masă mică pentru 2 persoane și un WC turcesc – practic o gaură în pământ – fără nicio separare față de restul celulei. Nu existau dulapuri sau alt mobilier pentru depozitare. Deținuții își păstrau hainele în sacoșe, dacă aveau.

3.     Toată ziua se petrecea în celulă. Puteai numai să stai întins pe pat, deoarece nu era spațiu pentru mișcare. Nu erau niciun fel de activități. Exista doar un aparat TV în celulă care era pornit practic toată ziua și toată noaptea. Aveai dreptul să părăsești celula doar o oră pe zi. „Spațiul exterior” era efectiv o încăpere închisă de vreo 30 mp cu grilaje în loc de tavan. Era un loc foarte insalubru și deprimant. Era plin de gunoi și excrementele deținuților care se ușuraseră acolo. Nu părea că face nimeni curățenie acolo. Era atât de dezgustător, încât nu am mai ieșit din celulă după ce am fost acolo o dată.

4.     Din cauza lipsei de activitate fizică și durerii provocate de artroza avansată a genunchiului, mușchii mi s-au atrofiat rapid în detenție. Aceasta a dus la un cerc vicios de degradare a stării genunchiului meu. Nu puteam sta în picioare sau umbla fără ajutorul și sprijinul cuiva.

5.     De mai multe ori mi s-a întâmplat să cad în propriile excremente în WC-ul turcesc, deoarece nu aveam forța în picioare pentru a sta pe vine. Am fost curățat cu un furtun – nu era nicio altă modalitate pentru a te spăla. Deoarece nu existau mașini de spălat, nu mi-am putut spăla hainele în detenția de la CRAP și trebuia să aștept vizitele pentru a primi haine curate și a le da pe cele murdare.

6.     Mâncarea de la CRAP a fost de o calitate foarte proastă. Eu amavut dreptul de a primit cutii cu alimente de la vizitatori o dată pe săptămână și m-am hrănit exclusiv cu acea mâncare. Mâncarea de la CRAP nu a corespuns cu dieta necesară pentru mine și chiar nici mâncarea primită de la familie, deoarece a constat în hrană rece.

7.     Funcționa doar apa rece. Și nu era potabilă. Apa caldă era furnizată doar de două ori pe săptămână timp de o oră.

8.     Celula mea era situată la subsol și exista doar o mică fereastră în partea de sus a celulei. Practic, nu vedeam deloc lumina zilei. Vederea mea s-a deteriorat în mod considerabil deoarece aveam doar lumină artificială și televizorul funcționa pe tot parcursul zilei.

9.     Nu exista niciun fel de ventilație în celulă. Mai mulți deținuți fumau în celulă. Era un aer extrem de nesănătos.

10.  Dușul a fost instalat în celulă în același loc cu toaleta în stil Creek. Am fost nevoit să îmi fac dușul în toaletă. Toaleta mirosea urât în continuu.

11.  A trebuit să acoperim gaura toaletei pentru a preveni intrarea șobolanilor în celulă, prin canalizare.

12.  Din cauza stării mele de sănătate am căzut la pământ de mai multe ori. Îmi amintesc că m-am lovit la cap de mai multe ori. Au existat momente când mi-am pierdut conștiința când am căzut.

13.  Starea mea de sănătate s-a deteriorat rapid cât timp am fost deținut în CRAP. Cât timp am fost deținut încă puteam merge, cu ajutor din partea altor persoane. Când am fost transferat la penitenciarul Rahova nu am mai putut merge și am fost transportat într-un scaun cu rotile. Vederea mi s-a deteriorat în mod considerabil.

14.  Am fost consultat de medici în detenție, însă nu m-au putut ajuta în niciun fel. Bolile mele sunt numeroase și complexe și există o lipsă completă de instrumente medicale și echipamente în centrul de detenție CRAP. Doctorii au fost amabili, însă în cele din urmă fără putere din cauza lipsei de suport tehnic adecvat pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin.

Penitenciarul Rahova

1.     Am fost transferat în Penitenciarul Rahova la scurt timp după ce am fost trimis în judecată, la sfârșitul lunii iunie. Am stat aproape două luni în penitenciarul Rahova, în arest preventiv, în 2014, înainte să fiu eliberat la sfârșitul lunii august 2014. Am fost deținut în aripa 1 a penitenciarului.

2.     Am împărțit celula cu 6persoane. Printre colegii mei deținuți erau trei judecători acuzați în dosarul mitei: judecătorii Viziru, Moldovan și Stanciu, ultimul fiind judecătorul pe care se presupune că l-aș fi mituit. Ceilalți prizonieri erau un medic și un procuror.

3.     Erau trei paturi supraetajate în celulă, deci în total 6 locuri. O masa cu un televizor erau în celulă. WC-ul era integrat în celulă, însă eu am fost norocos să găsesc o toaletă normală, cu scaun. Dușul era situat lângă WC.

4.     Nu erau niciun fel de activități în Penitenciarul Rahova. Îmi petreceam toată ziua uitându-mă la TV. Aveai dreptul să stai în curte în intervalul 2 după-amiaza - 5 după-amiaza în fiecare zi. Această curte era mai mare decât cea de la CRAP. Însă nu am putut sta în curte deoarece căldura din vara anului 2014 era foarte periculoasă pentru mine și starea mea de sănătate. În plus, nu aveau un scaun cu rotile și era un efort enorm pentru  mine să mă deplasez până în curte. Astfel, am rămas în celulă aproape în fiecare zi. 

5.     Din cauza lipsei activității fizice și a durerii cauzată de artroza avansată a genunchiului meu, mușchii mi s-au atrofiat și mai mult în perioada detenției mele în Penitenciarul Rahova. Nu am putut sta sau merge fără ajutorul sau suportul altei persoane. Durerea a devenit și mai acută și am încercat să evit orice fel de mișcare deoarece durerea devenise insuportabilă.

6.     Starea mea de sănătate s-a deteriorat atât de rău încât a trebuit să renunț la mai multe vizite ale avocatului meu deoarece nu am putut suporta durerea provocată de mersul pe jos de la celula mea și până la sălile de întâlnire. Nu exista niciun scaun cu rotile în penitenciar.

7.     Calitatea hranei era la fel de rea ca și la CRAP.

8.     Am avut probleme cu somnul pe timpul nopților în Penitenciarul Rahova, deoarece deținuții țipau și se loveau cu capul de ușile celulelor. Era de-a dreptul terifiant. Am avut impresia că am ajuns în iad.

9.     Exista doar apă rece. Aceasta nu era potabilă. Apa caldă era furnizată doar de două ori pe săptămână pentru o oră.

10.  Celula mea era situată la parter și avea o fereastră cu grilaje. Lumina zilei pătrundea în celulă mai mult decât în CRAP.

11.  A trebuit să mă echilibrez pe scaunul de toaletă ori de câte ori am vrut să fac un duș. Am căzut de pe vasul de toaletă de mai multe ori pe durata acestui calvar.

12.  Nu mi s-a acordat tratamentul necesar pentru o perioadă de 37 de zile, deși familia mi-a adus acest tratament. Am făcut cereri scrise către directorul penitenciarului, însă toate au fost în zadar. Doctorii din cadrul Penitenciarului Rahova nu mi-au adus tratamentul invocând anumite motive birocratice. Am fost foarte îngrijorat și m-am temut pentru viața mea. Puteam să mor fără tratamentul obișnuit. Nu pot să înțeleg de ce medicii m-au privat de tratament și mi-au pus viața în pericol pentru o perioadă de timp atât de lungă.

13.  Am fost consultat de medici pe durata detenției mele, însă nu au putut să mă ajute în vreun fel. Medicii de la Penitenciarul Rahova erau foarte birocratici și au completat tot felul de formulare fără a mă ajuta în vreun fel. În cele din urmă, la fel ca în cazul CRAP, era o lipsă completă de instrumente medicale și echipamente în centrul de detenție CRAP.

14.  Am fost vizitat de un avocat englez care a fost trimis de fiul meu Alexander să mă viziteze și să discute cu mine. A fost dificil să îi explic ce s-a întâmplat cu mine.

15.  Sunt încă în stare de șoc. Îmi este frică să nu cad ori de câte ori mă mișc din punctul A în punctul B. Îmi este frică să merg la toaletă. Îmi este frică să îmi fac un duș. Îmi este frică să fac orice mișcare. Mi-am pierdut toată încrederea în umanitate. Mi-am pierdut interesul pentru viață.

16.  Mi-am pierdut capacitatea de a gândi clar. Îmi pierd ordinea de idei. Nu pot face niciun plan pentru viitor. Viitorul pare sumbru pentru mine. Viața mi-a fost distrusă.

17.  Am descris mai sus starea mea fizică la momentul încarcerării. Cu trecerea timpului, am devenit din ce în ce mai slab. Fiul meu Alexander, cunoscându-mi starea de sănătate, a devenit din ce în ce mai disperat. El l-a contactat pe medicul meu german de familie, medicul Rosak, în Frankfurt. La insistențele lui Alexander, acesta a adresat instanței două rapoarte instanței, în data de 22 August și  9 Septembrie, descriind bolile mele și atestând faptul că starea mea de sănătate nu îmi permitea regimul de detenție.

18.  Mușchii mi s-au scurtat ca urmare a timpului petrecut în detenție și a inactivității fizice. Există o îngrijorare nu doar referitoare la succesul intervenției chirurgicale la genunchiul drept care ar fi în pericol, însă au avut loc schimbări și la genunchiul stâng. Doctorii mi-au spus că este absolut necesar să consult un specialist pentru intervenția chirurgicală la genunchi sau/și un chirurg pentru a preveni deteriorarea în continuare. Trebuie să menționez că nu am fost lăsat să am această intervenție, până în prezent, în România. Am primit numărul 888 pe lista de sănătate publică în 15 iulie 2015.

19.  După cum am menționat am fost în celula cu trei dintre judecătorii acuzați. Judecătorul Stanciu a fost moral foarte afectat de arest și a avut crize de plânsete și țipete. Starea mentală a acestuia m-a afectat și mai mult. El a fost pus pe tranchilizante puternice.

20.  Am fost pus sub arest la domiciliu în data de 28 august 2014 până în data de 22 iunie 2015 când mi s-a permis să părăsesc domiciliul. În tot acest timp, am pledat pentru a mi se permite să primesc tratament medical adecvat, însă fără niciun rezultat. Am fost în continuare considerat de DNA un pericol public. Am fost atât de grav afectat de tratamentul pe care l-am primit, încât nu am părăsit casa nici după ce mi-a fost ridicat arestul la domiciliu. Nu am nicio motivație pentru a merge undeva. Nu mă mai pot bucura de viață.

Încarcerarea mea în Penitenciarul Rahova începând cu 27 mai 2016

1.     Am fost încarcerat în Penitenciarul Rahova pentru a doua oară în 27 Mai 2016. Am fost din nou în secția 1. Am stat în Penitenciarul Rahova până în data de 7 septembrie când am fost mutat în Penitenciarul Jilava.

2.     Am fost din nou în celulă cu judecătorii Moldovan, Viziru și Stanciu, ca și în 2014. Eram 4 persoane în total. La un moment dat, judecătorii Viziru și Stanciu au fost mutați în alt penitenciar. Un prizonier pe nume Dragoș Mavrosin a fost adus în celula mea și m-a ajutat să mă deplasez în celulă și să folosesc toaleta și dușul.

3.     Celula și condițiile acesteia erau identice cu cele lipsă din celula în care am stat în 2014.

4.     Acum depind în mod continuu de scaunul cu rotile. Nu mă mai pot deplasa deloc Penitenciarul Rahova nu este adaptat pentru folosirea scaunului cu rotile, situație care îmi cauzează multe probleme suplimentare.

5.     Este foarte greu pentru mine să merg și să văd un vizitator, deoarece scaunul cu rotile întâmpină mereu aceleași probleme.

6.     Condițiile insalubre mi-au cauzat multe infecții în corp.

7.     Acum am luat o infecție la ochi care mă face aproape orb cu acel ochi. Am fost dus la Spitalul Cobalcescu pentru o vizită medicală. Mi s-au prescris niște picături de ochi care nu mă ajută foarte mult, deoarece principala problemă a infecției de la ochiul meu este mizeria și murdăria din penitenciar.

8.     La insistența mea de a primi mult așteptata intervenție chirurgicală la genunchi am fost transferat la Spitalul Monza pentru aproximativ 4 zile, timp în care am fost investigat și starea mea de sănătate a fost verificată pentru a fi pregătit de intervenție. Medicii au concluzionat că nu sunt încă apt pentru intervenția chirurgicală și mi-au spus că trebuie să stau încă 2 săptămâni în spital înainte de operație. Însă, în loc să mă țină în spital, am fost transferat din nou în penitenciar. Se pare că administrația penitenciarului a decis că nu pot justifica internarea mea în spital pentru o perioada atât de lungă. Nu am putut înțelege logica acestei decizii. Din nou, nevoile urgente de sănătate sunt respinse din motive birocratice. Sunt ucis de proceduri și documente. Acum nu mai există nicio îndoială  în mintea mea că mi s-a refuzat cu bună știință tratamentul, pentru a mi se induce o moarte rapidă.

9.     Fiul meu, Alexander, m-a informat că în august 2016 Președintele Societății de Drept (The Law Institute - UK) a scris o scrisoare Președintelui României îndemnându-l “să se asigure că dl. Adamescu este deținut în condiții umane, cu acces la îngrijire medicală și întâlniri cu avocatul său”.

Încarcerarea mea în Penitenciarul Jilava începând cu 7 septembrie2016

1.     În data de 24august cererea mea de a fi mutat în regim semi-deschis a fost aprobată și în data de 7 septembrie am fost mutat în Penitenciarul Jilava.

2.     În timpul transferului de la Penitenciarul Rahova la Penitenciarul Jilava am fost întrebat de gardian cât i-am plătit lui Dragos Mavrosin să mă ajute în Penitenciarul Rahova. Când i-am răspuns că nimic, nu m-a crezut și m-a ridiculizat spunând că nu este prost și că ar trebui să-i spun adevărul.

3.     În Penitenciarul Jilava sunt deținut într-o secție împreună cu aproximativ 25 de alți deținuți. Suntem 4 persoane într-o celulă. Unul dintre deținuți a fost numit să mă ajute. Există 2 paturi supraetajate, deci 4 locuri în total. Există un scaun mic și un WC.

4.     Am intrat în Penitenciarul Jilava într-o stare mentală tulbură și am devenit tot mai bolnav. Am dezvoltat o infecție inghinală care s-a răspândit în restul corpului și care mă face să cred că sfârșitul zilelor mele a veni. Am mari dificultăți în amintirea acelor zile și a detaliilor din celulă. În data de 13 septembrie am fost pentru prima oară transferat într-o ambulanță către Spitalul Penitenciar Rahova. Nu îmi amintesc ce s-a întâmplat în acea zi deoarece am fost aproape inconștient. Se pare ca apoi am fost transferat la Spitalul de Urgențe Floreasca pentru a-mi restabili funcțiile vitale. Am suferit o intervenție chirurgicală și am primit antibiotice.

5.     Încerc să supraviețuiesc acestui calvar la care am fost supus și sper să nu mor în închisoare…

Starea mea de sănătate

1.     Sunt un om foarte bolnav. Dar mereu am încercat să îmi ignor suferințele și să duc o viață cât mai bună. Îmi place să fac afaceri. Este pasiunea și hobby-ul meu. Când fac afaceri, uit de dureri și suferințele fizice. Medicul meu de familie de mulți ani, doctorul Rosak, mi-a spus întotdeauna că nici nu știu cât de bolnav sunt. A fost uluit să descopere succesul meu în afaceri în ciuda sănătății mele șubrede.

2.     În 1982 am fost operat de o tumoare ce secreta prolactină. S-a produs o hemoragie puternică în timpul operației. Operația a condus la o interferență a axei glandei pituitare intercerebrale. A trebuit să încep să iau hormoni tiroidieni pentru tot restul vieții, deoarece controlul distribuției hormonilor tiroidieni de la tiroidă este întrerupt. Ca rezultat al operației, stimularea formării de testosteron în testicule a fost de asemenea întreruptă. Am început să iau testosteron pe tot restul vieții. Mă bazez pe aceste injecții cu hormoni și/ sau leucoplasturi cu hormoni. După această operație am primit statutul de persoană cu dizabilități 100% în Germania în 1982.

3.     În urma operației, am fost diagnosticat cu o capacitate redusă pentru procesarea stresului extern. Sufăr enorm din cauza stresului la care sunt supus eu, fiul meu și familia sa în acest caz. Sunt sigur că fiul meu este o țintă pentru a pune și mai multă presiune asupra mea să renunț la afacerile mele din România.

4.     În urma operației, am devenit obez ca rezultat al îndepărtării tumorii de pe glanda pituitară și a hemoragiei ulterioare. Cu alte cuvinte, am luat în greutate datorită distrugerii echilibrului hormonal. Această luare în greutate a rezultat în influențe negative asupra mai multor organe interne.

5.     Sufăr de o inimă slăbită (insuficiență cardiacă de gradul IV) care îmi reduce activitatea fizică, deoarece inima mea funcționează doar la o capacitate de 40% - 60%. Inima mea a suferit de aritmie de mai multe ori, cam de 8 ori în ultimii 15  ani și a intrat în fibrilație. De fiecare dată când se întâmplă acest lucru, mă simt extrem de slăbit și nu pot munci deloc. Trebuie să mă odihnesc toată ziua și toată noaptea. Doctorii mei au reușit să îmi readucă inima la ritmul normal, dar există riscul de a avea nevoie de un pace-maker cardiac foarte curând. Ultima oară când inima mea a funcționat în ritmul normal a fost în primăvara acestui an, când am fost internat în Spitalul Monza din București. Doctorii au reușit să îmi readucă inima la ritmul normal prin electroșocuri.

6.     Am dezvoltat diabet de tip doi (diabet melitus). Diabetul necesită un anumit tip de medicație și controale și trebuie să țin o dietă specială. Dacă diabetul nu este abordat în manieră optimă, nivelul crescut al zaharurilor poate duce la alte complicații ale organelor: ochi, rinichi, sistemul nervos și de asemenea inimă. Am dezvoltat și ficat gras, cu transaminaze mărite. Se știe că ficatul gras contribuie la deteriorarea suplimentară în cazul diabetului. Mai mult, ficatul gras reduce metabolismul medicamentelor.

7.     În 2009, după probleme considerabile cu pielea, am fost diagnosticat cu o boală dermatologică sistemică (pemfigoidăbuloasă) care se tratează cu medicamente imunosupresoare (Cortizon și Azatioprin). Doctorii mei mi-au spus că această boală a pielii este simptomul unei boli autoimune care îmi atacă corpul din interior.

8.     Am fost diagnosticat cu obezitate severă. Pentru a preveni luarea în greutate suplimentară și/sau provoca o scădere a greutății, mi s-a introdus un inel gastric în spitalul BarmherzigenBruder din Munchen în 2010. Introducerea unui inel gastric înseamnă că stomacul are o capacitate mult mai scăzută. Introducerea acestui inel cu clapetă fixă sau lejeră, trebuie să aibă loc la un interval de 3 luni, altfel acest tip de tratament devine fie inutil, fie periculos pentru pacient. De când am devenit ținta DNA în 2014, nu am mai putut să merg la doctorul meu din Munchen pentru a-mi verifica inelul gastric.

9.     Greutatea mea în exces a condus la o uzură și deteriorare a meniscului de la genunchiul drept. Am suferit mai multe intervenții pentru restabilirea genunchiului. Mi s-au administrat injecții în genunchi în ultimii ani în România, de către un doctor. Am făcut tot ce am putut pentru a-mi salva genunchiul. De exemplu, am mers în Statele Unite în timpul vacanței de Crăciun 2013/ 2014 pentru a mi se administra terapie intensivă la genunchi. Din nefericire, aceasta și celelalte tentative ulterioare din România au eșuat, iar starea mea s-a înrăutățit. Mi s-a spus atunci că trebuie să mă supun unei operații de înlocuire a genunchiului deteriorat și introducerea unui genunchi artificial.

10.  Per total, evaluarea stării mele de sănătate de către doctorii mei, așa cum reiese din diagnosticele listate mai sus, este că sufăr de mai multe probleme de sănătate cronice, care sunt parțial independente și influențându-se reciproc. În rapoartele din 22 august și 9 septembrie 2014, dr. Rosak a subliniat că un pacient cu starea mea de sănătate cronică/ acută și dependența de hormoni și/sau administrarea de medicamente nu ar fi eligibil pentru detenție în Republica Federală Germania.