Sursă: Wikipedia Recunoașteți cu mâna pe inimă: v-ați gândit și voi cum ar fi evoluat cazul Kaili dacă ar fi izbucnit în Grecia. Ne-am fi uitat la o telenovelă parlamentară și de televiziune, până când timpul ar fi scos cazul de pe prima pagină a actualității și totul ar fi devenit mai ușor pentru toată lumea. Spuneți adevărul, nu v-a trecut prin cap comparația dintre Grecia și Belgia? Ce s-ar întâmpla dacă un caz similar ar „exploda” brusc în Grecia? În Belgia, autoritățile au acționat metodic și cu discreția unei loje mistice. Au pus sub supraveghere ditamai vicepreședintele Parlamentului European. Dacă nu găseau ceva, nu am fi aflat nimic despre operațiune și nici cea mai mică umbră nu ar fi căzut asupra Evei Kaili. Însă au găsit.
Să presupunem acum că aceeași piesă este jucată într-un context grecesc. Că ar fi un parlamentar pentru care există suspiciuni temeinice de mituire cu scopul de a acționa în favoarea unei țări străine. Cum credeți că ar decurge lucrurile? Poliția, cu cooperarea Serviciului Elen de Informații, ar urma să demareze o anchetă în acest sens. Este de la sine înțeles că va exista o informare către șefii politici. Nicio treabă serioasă nu se face în Grecia fără știrea liderilor politici. Mai ales dacă ar fi vorba de un caz care amenință cu un cutremur politic, ministrul de resort ar avea pe birou în fiecare zi un raport complet. Cel mai probabil, persoana direct interesată ar fi informată într-un fel sau altul. Pentru că știm cu toții că adesea „găurile” din sistem se deschid atât cât e nevoie ca cineva să treacă prin ele.
Rezultatele anchetei ar urma să ajungă la procuror. Nici măcar nu s-ar pune în discuție o descindere la locuința parlamentarului. Așa ceva ar fi considerat aproape o acțiune anormală, ar aduce aminte de vremurile juntei etc. Procurorul, la primirea dosarului respectiv, îl va trimite imediat Parlamentului, întrucât este vorba despre o persoană politică. Trimiterea dosarului la Parlament va pune toate luminile asupra acestui caz, dar persoana în cauză ar avea tot timpul la dispoziție pentru a elimina elementele agravante. Și abia atunci va începe hărmălaia. Comisia de Deontologie se va întruni, cu o convocare extraordinară a Comitetului pentru instituții și transparență. Persoana implicată ar reclama o făcătură ce ar avea ca scop, bineînțeles, eliminarea sa politică – și eventual și fizică. La emisiunile de dimineață s-ar aminti despre prezumția de nevinovăție, în timp ce tovarășii de partid ai personajului prins cu dandanaua ar cere să avem răbdare ca să auzim explicațiile pe care acesta trebuie să le dea. Dacă nu am avea de-a face cu un personaj prins cu arma fumegândă sau cu sacoșa plină cu bani, am putea citi și câte un articol scris cu furtunul de spălat imagini.
În sfârșit, Parlamentul ar vota ridicarea imunității și cazul va reveni la procuror. Însă întrucât dosarul de mituire poate avea și alte ramificații, un al doilea procuror ar urma să investigheze anumite aspecte. Ar începe citarea martorilor, dacă vor fi de găsit. Cu amânări și tertipuri. Deputatul ar fi în fiecare zi pe prima pagină. Dar de la un moment dat încolo va spune că „a declarat ce avea de declarat și are încredere deplină în Justiția greacă”. Se va efectua urmărirea penală, dar nu există niciun caz de arestare preventivă a vreunui parlamentar – că doar n-o fi de la Zorii de Aur (partid de extremă dreaptă ai cărui parlamentari au ajuns în număr mare la închisoare după ce justiția a declarat partidul organizație criminală n.trad.). Cazul ar ajunge în instanță după vreo doi ani, când omul nostru nici măcar nu ar mai fi parlamentar. Avocatul lui va declara un motiv pentru care îi este imposibil să se prezinte în fața instanței. Apoi ar câștiga o a doua amânare internându-se în spital. Și la un moment dat, în sfârșit, când ar fi considerat un corp total străin pentru orice ce ține de politic, ar putea vedea sabia lui Damocles ciuntindu-i câteva fire de păr de pe cap, potrivit protagon.gr
Ne puteți urmări și pe Google News
(Traducerea Rador)
Recomandările noastre
