Toată lumea glumește pe tema atacului cibernetic de la Sony. A fost pus pe seama Coreei de Nord, un studio cinematografic a fost atacat virtual, apar amenințările la adresa studioului, filmul este retras din cinema, apoi difuzat în ultimul moment... De fapt, este o problemă foarte serioasă, scrie wired.com.
Dacă, într-adevăr, Coreea de Nord este autorul atacului cibernetic, stunci este vorba despre un atac străin, organizat, cu efecte distructive, asupra unor cetățeni din Statele Unite.
După ani în care au realizat atacuri cibernetice, din ce în ce mai periculoase, asupra băncilor, mass-media, guvernului și armatei vecinului de la sud, nord-coreeni se pare că și-au îndreptat atenția spre alte state.
Este vorba despre un nou gen de terorism care are ca țintă companiile și cetățenii americani, modul lor de viață, susține sursa citată.
Dacă nu se va trasa o linie clară, publică, referitoare la această problemă, vor exista consecințe grave ale atacurilor cibernetice asupra firmelor americane și numai, consideră autorului analizei publicate pe siteul citat.
La prima vedere, atacurile virtuale nu sunt la fel de periculoase precum declanșarea unor bombe în public, dar pot, în fapt, declanșa mai mult haos: distrugând sisteme esențiale de infrastructură sau alt gen de sisteme de care societatea are mare nevoie pentru a funcționa.
Coreea de Nord a împins, de fapt, limitele „atacurilor cibernetice” către ceea ce se numește acțiune de război.
Din 2009, Phenianul a condus sau sponsorizat atacuri tot mai distructive, demonstrându-și dorința de a face ca linia dintre atacuri fizice și cele cibernetice să fie tot mai subțire, pentru că, de fapt, aceste acțiuni distrug companii, afaceri sau sisteme din lumea reală, chiar dacă atacul are loc pe un computer.
Atacurile la adresa Coreei de Sud datează de multă vreme, iar escaladarea consecințelor reprezintă dovezi clare cât de distructive sunt acest fel de atacuri.
Acțiunile nu trebuie să fie extrem de sofisticate, pentru a face pagube seminficative.
În 2009 și 2011, Coreea de Nord a creat o rețea de computere afectate și controlate de un „virus” malware, pentru a produce atacuri de tip DDoS împotriva unor corporații sud-coreene și organizații guvernamentale. Atacurile de acest gen trimit o cantitate extrem de mare de trafic de rețea pe anumite websiteuri, ceea ce le face să „cadă” și le blochează eventualii vizitatori. Deși faptul că un site nu funcționează nu pare un mare pericol, ci mai degrabă doar un inconvenient, este suficient să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă s-ar bloca accesul la siteuri majore economice, ca Amazon, sau la un portal guvernamental, pe care oamenii trebuie să se înscrie pentru șomaj.
Atacul de la Sony este o provocare nouă pentru SUA.
În timp ce alte companii au mai avut de-a face cu atacuri distructive, acesta este primul făcut public, sponsorizat de un stat/națiune, asupra unei companii americane. Nu doar că sunt distruse computere, dar amenință și datele incluse pe acestea, sistemele de operare și companiile care profită de pe urma lor. Firmele nu trebuie să-și facă griji de acum încolo doar pentru furt de proprietate intelectuală din partea altor state și furtul unor planificări strategice, ci și pentur acest gen de riscuri.
Posibile ținte nu sunt doar băncile, ci și spitalele, centralele nucleare, hidrocentralele sau alte obiective strategice. Coreea de Nord și alte state rivale vor continua, foarte probabil, să împingă cât mai mult limitele terorismului cibernetic, până la limita unui război, dacă nu se vor lua rapid măsuri ferme.
Pentru că prin atacurile cibernetice, Coreea de Nord poate să-și atingă unele scopuri pe care nu le poate atinge prin metodele tradiționale de război - să proiecteze teama și să-și arate puterea la nivel global, chiar și în SUA, fără vărsare de sânge.
De aceea, răspunsul Statelor Unite trebuie să fie semnificativ, astfel încât să le zădărnicească planurile și să le strice calculele. Este nevoie de un răspuns ferm, decis și răspicat, altfel se va crea un precedent periculos și nu vor fi descurajate tentativele de acțiuni teroriste din partea unor alte țări.