A curs multă cerneală în ultimele săptămâni pe tema politicii de securitate a preşedintelui Nicolas Sarkozy care a devenit sinonimă cu expulzarea romilor din Franţa.
Măsurile luate de administraţia de la Paris au fost criticate la nivel internaţional: de la Biserică şi Uniunea Europeană, la ONU şi organizaţii pentru apărarea drepturilor omului. Zeci de europeni au ieşit în stradă în semn de solidaritate cu romii, strigând la unison "Nu politicii inumane a lui Sarkozy".
Comentariile critice s-au înmulţit de la zi la zi, problema romilor ajungând cap de afiş şi în discuţiile din plenul Parlamentului European (PE), care au culminat cu adoptarea unei rezoluţii prin care se cere Franţei suspendarea imediată a expulzărilor. Cu toate acestea, Franţa va continua procesul de repatrieri.
Europarlamentarul PSD Corina Creţu vorbeşte într-un interviu pentru www.evz.ro despre problema integrării romilor. Aceasta crede că ofensiva franceză împotriva romilor nu este străină de calculele politice ale lui Sarkozy. De altfel, un sondaj de opinie dat publicităţii luna trecută arată că prigoana romilor din Franţa a dat roade: liderul de la Palatul Elysée a crescut cu 2%, în sondaje, la capitolul încredere, ajungând la 34%. Despre declaraţia făcută de preşedintele Traian Băsescu, care a susţinut la RRA că schimbarea numelui de "ţigan" a fost o greşeală, întrucât europenii confundă românii cu romii, deputate PE afirmă că "disputele privind numele nu trebuie să primeze asupra problemelor de fond". Evz.ro: În ciuda rezoluţiei adoptate de Parlamentul European, Franţa a anunţat că repatrierile romilor vor continua. Care va fi următoare acţiune a legislativului european? Corina Creţu: Parlamentul European critică, prin rezoluţia adoptată în această săptămână cu privire la situaţia romilor din Europa, reacţia tardivă şi palidă a Comisiei Europene faţă de încălcarea unor libertăţi fundamentale. Aşa cum am arătat în intervenţia scrisă aferentă dezbaterii pe această temă din sesiunea plenară de la Strasbourg, Franta a încălcat articolele 14, 27 si 30 ale Directivei 38/2004 privind libera circulaţie, iar Comisia Europeană are obligaţia, în baza articolului 258 din Tratatul consolidat al UE, să intervină în calitate de garant al respectării legislaţiei europene.
Cred că prin criticile foarte dure aduse comisarului Viviane Reding, prezent în plen, şi Comisiei în ansamblu prin această rezoluţie, Parlamentul European a transmis un avertisment sever Executivului comunitar să-şi ia atribuţiile în serios. Există o presiune din partea Parlamentului asupra Comisiei şi a Franţei, iar pasul următor nu poate fi decât tragerea lor la răspundere pentru eventuala nerespectare a obligaţiilor ce le revin.
Aderarea României la Zona Schengen este programată pentru martie 2011. Pierre Lellouche a ameninţat cu amânarea, în lipsa unui plan de acţiune pentru comunităţile romilor. Cum comentaţi afirmaţia secretarului de stat francez? Părerea mea e că Guvernul francez a recurs la această ameninţare mai degrabă pentru a constrânge Bucureştiul la o poziţie defensivă. De altfel, domnul Lellouche a declarat, joi, la Bucureşti, că nu există nici o legătură între dosarul aderării la Spaţiul Schengen şi problematica romilor. Sper că această poziţie marchează debutul unei abordări raţionale din partea Franţei.
De asemenea, în rezoluţia Parlamentului European există, în urma aprobării amendamentului oral propus de vice-liderul Grupului Socialiştilor şi Democraţilor, Hannes Swoboda, o menţiune specială referitoare la faptul că situaţia romilor nu poate afecta aderarea României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen şi, implicit, nici drepturile cetăţenilor acestor state. De ce credeţi că până acum Comisia Europeană a fost, în mod tacit, complice la încălcarea drepturilor omului în cazul minorităţii rome? Pe lângă pasivitatea faţă de expulzările colective, în dezacord cu atribuţiile de garant al respectării tratatelor europene, la care m-am referit înainte, Comisiei pot să-i fie reproşate şi lipsa de iniţiativă pentru o strategie coordonată la nivel european de integrare a romilor şi, în general, o rezervă în a combate derapajele extremiste ce pun în pericol valorile europene.
Și în cazul Italiei şi în cel al Franţei, pentru Comisie mă tem că mai mult decât respectarea nomelor europene a contat apartenenţa la dreapta europeană a partidelor de guvernare din cele două ţări şi a majorităţii comisarilor europeni. Din păcate, e o solidaritate păguboasă pentru cetăţeni. Într-una din declaraţiile dumneavoastră, avansaţi ideea că repatrierile riscă să consolideze "într-o manieră periculoasă prejudecăţile şi percepţiile discriminatorii faţă de un grup şi aşa marginalizat în Europa"... Romii sunt cea mai numeroasă minoritate europeană şi cea mai discriminată. 10-12 milioane de oameni, respinşi mereu la marginile societăţii, reprezintă o bombă socială, care, în câteva decenii, având în vedere şi sporul demografic specific, poate avea efecte grave asupra Uniunii Europene.
Riscăm să permanentizăm un cerc vicios: distanţa dintre discursuri şi fapte măreşte decalajul între acest grup periferic şi stigmatizat de secole şi restul societăţii. Mulţi dintre romi sunt condamnaţi practic să recurgă la infracţionalitate şi cerşetorie, să trăiască în mizerie, iar reacţia majorităţii e, apoi, să întoarcă nasul scârbită sau, şi mai grav, să accepte să fie transformaţi în carne de tun în campaniile electorale ale dreptei populiste.
Sarkozy, aflat la pragul cel mai jos al popularităţii din cariera sa politică, a crescut cu două procente în sondaje după ce a izbucnit această criză a romilor. Majorarea vârstei de pensionare şi celelalte probleme sociale din Franţa au scos zilele trecute milioane de oameni în stradă, aşa că e probabil să mizeze în continuare pe tema securităţii, în goana după al doilea mandat. Traian Băsescu a declarat, recent, că România a făcut o mare greşeală când s-a schimbat numele acestei minorităţi din "ţigani" în "romi". Aşadar, cum credeţi că este corect sa le spunem: romi sau ţigani? Să fim serioşi: Traian Băsescu, dacă ar fi fost în locul lui Berlusconi sau Sarkozy, ar fi procedat exact la fel faţă de romi. Sunt nu numai din aceeaşi familie politică, ci aparţin şi aceluiaşi tip de lider. Aşa că nu cred în grija lui Băsescu pentru romi. La fel cum nu cred că are vreo relevanţă cum le spunem - romi sau ţigani.
Văd că Traian Băsescu şi unii reprezentanţi ai PD-L vor să impună o revenire la denumirea de ţigani, ceea ce, în contextul actual, poate trăda şi o dorinţă de delimitare de această etnie, o spălare pe mâini. Sintagma încetăţenită în engleză e "Roma people". Nu ştiu ca primăria Romei să fi protestat încă. Aşa că nu cred că disputele privind numele trebuie să primeze asupra problemelor de fond.
Consideraţi că România a eşuat în găsirea instrumentelor pentru rezolvarea problemei romilor? Care ar fi trei soluţii concrete pentru schimbarea situaţiei? Nici o ţară europeană, inclusiv România, nu şi-a propus în mod serios până acum să rezolve problema romilor. Aşa că nu putem vorbi de eşec, de vreme ce nici nu ne-am apucat de treabă. Primii trei paşi ar trebui să fie, în opinia mea: combaterea prejudecăţilor discriminatorii, stimularea integrării în muncă şi facilitarea accesului la servicii medicale şi educaţionale, care pot îmbunătăţi modul de viaţă şi pot facilita integrarea pe termen lung. Prin ce metode s-ar putea aborda mai bine incluziunea romilor? Ar trebui mărit ajutorul financiar pentru implementarea programelor destinate acestora? Anul acesta, la Cordoba, a avut loc al doilea summit privind romii. E un pas înainte faptul că există asemenea reuniuni, că au loc tot mai multe dezbateri, că se lansează programe. Dar riscăm să folosim incluziunea romilor pe post de gumă de mestecat. Mă deranjează că există politicieni care vor să obţină capital electoral punându-i pe romi la stâlpul infamiei şi alţii care, la polul opus, produc o retorică lacrimogenă.
Dacă vrem să facem ceva concret pentru ei trebuie să ne preocupe în primul rând sursa din care îşi câştigă existenţa. Aici e punctul zero: romii să înţeleagă că trebuie să muncească dacă vor să fie acceptaţi, iar societatea să le ofere posibilitatea să-şi găsească locuri de muncă.
La Strasbourg am discutat săptămâna aceasta şi despre restricţiile pentru români şi bulgari privind libera circulaţie pe piaţa forţei de muncă, existente încă în zece din vechile state membre ale UE. Cred că lipsa accesului la locuri de muncă a avut un rol major în declanşarea acestei crize a romilor din Franţa.
Cât priveşte controversata problemă a romilor, europarlamentarul recunoaşte că România mai are multe de făcut pentru integrarea acestei etnii. Asta în contextul în care nici ţara noastră şi nici celelalte state membre ale UE, împreună cu instituţiile europene nu au ajuns, până în acest moment, la un numitor comun în privinţa romilor.
"Soluţia ar fi întocmirea strategiei europene pentru comunităţile roma, apoi să se definească instrumentele necesare strategiei, inclusiv a instrumentelor de natură financiară, precum şi implementarea concretă a acesteia, urmărind parametrii măsurabili ai efectelor implementării. Cred că este vorba de o strategie pentru următoarele decenii", mai apreciază deputatul european.