Iadul nu mai este doar o metaforă, căci oamenii de știință au descoperit o planetă cu condiții fizice foarte apropiate de imaginile cu care asociem în mod obișnuit infernul.
Dacă v-ați gândit că în 2020 iadul pare a se fi coborât pe Pământ, este bine să mai reflectați, căci un grup de oameni de știință a descoperit o misterioasă planetă, care are caracteristici foarte asemănătoare cu imaginile pe care oamenii le asociază cu infernul.
Mai precis, este vorba de o planetă pe care plouă cu pietre, vânturile sunt mai rapide decât viteza sunetului și are un ocean de magmă adânc de peste 100 de kilometri. Cercetătorii au mai descoperit, anterior, astfel de „planete de lavă” cu atmosferă extremă. Sunt atât de apropiate de steaua lor gazdă, încât suprafața este formată din oceane de lavă topită.
;
Dar planeta recent analizată, cunoscută sub numele de K2-141b, este neobișnuită chiar și pentru aceste lumi extreme. Suprafața, oceanul și atmosfera ei sunt formate din pietre, care cad sub formă de ploaie și se topesc în mările sale uriașe.
Tânăra "planetă de lavă"
Cercetătorii de la McGill University, York University și Indian Institute of Science Education susțin, într-un studiu publicat recent de Royal Astronomical Society, că este una dintre cele mai noi "planete de lavă", o entitate cosmică ce orbitează atât de aproape de steaua sa gazdă, încât o mare parte din ea e compusă din oceane de lavă plutitoare.
Oamenii de știință spun că planeta are unele dintre cele mai rare condiții extreme descoperite vreodată. Temperaturile de pe planetă oscilează foarte mult. Pe o parte din ea, acestea pot ajunge la peste 2.900 de grade Celsius, dar, pe alta, ele ajung la -200 de grade Celsius.
„Toate planetele pietroase, chiar și Pământul, au pornit de la planete foarte calde, dar, rapid, s-au răcit”, spune unul dintre cei care au descoperit planeta, Nicolas Cowan.
În centrul regiunii intens iluminate a planetei, există un ocean de roci topite acoperite de o atmosferă de vapori de piatră. Vânturile supersonice bat către partea întunecată și fără aer a planetei, condensându-se în ploi de pietre și zăpadă, care cad lent în cea mai fierbinte regiune a oceanului de magmă. Totuși, acest ciclu nu este la fel de stabil ca pe Terra, iar cercetătorii estimează că fluxul oceanului de lavă din partea întunecată spre partea luminoasă este mai lent.
Lumină veșnică
Două treimi din planetă se află tot timpul în lumina perpetuă, orbitoare a stelei pitice portocalii în jurul căreia orbitează K2-141b. Deoarece este atât de aproape de Soare, iar anii ei durează mai puțin de o treime din zi pe Pământ, planeta este blocată gravitațional, ceea ce înseamnă că aceeași parte a planetei este orientată tot timpul spre steaua sa.
Pe partea întunecată, temperaturile ajung la -200 grade Celsius. Pe de altă parte, în zona aflată în lumină, temperatura este de aproximativ 3.000 grade Celsius, suficient de fierbinte pentru a vaporiza roci într-o atmosferă rarefiată.
În această atmosferă, precipitațiile funcționează pe principii similare cu cele de pe Pământ. La fel cum apa se evaporă în atmosferă și apoi cade înapoi sub formă de ploaie, sodiul, monoxidul de siliciu și dioxidul de siliciu de pe K2-141b se transformă în pietre la contactul cu atmosfera densă, când sunt trase spre partea întunecată a planetei de vânturi supersonice, apoi cad pe suprafață.
Era telescoapelor spațiale
Cercetătorii au folosit simulări computerizate pentru a înțelege condițiile probabile existente pe această planetă, care are aproximativ dimensiunea Terrei, însă se află mult mai aproape de Soare. Misterioasa planetă se află la peste 200 de ani lumină distanță și a fost descoperită în 2018.
Cercetătorii au folosit datele existente și le-au analizat pentru a descoperi care este atmosfera planetei și ciclul său meteorologic. Concluziile lor ar putea fi testate în viitor grație noii tehnologii, care va permite observații mult mai detaliate legate de atmosferă și de compoziția planetelor îndepărtate.
„Studiul este primul care face prognoze despre condițiile meteo existente pe K2-141b ce pot fi detectate la o distanță de sute de ani lumină cu ajutorul telescoapelor de ultimă generație, precum telescopul spațial James Webb”, a declarat Giang Nguyen, doctorand la prestigioasa York University.
Potrivit co-autorului studiului, Nicolas Cowan, "atmosfera se extinde cel mai probabil puțin dincolo de malul oceanului de magmă, ceea ce face planeta mai ușor de detectat cu telescoapele spațiale".
Surse: The Independent, CBS News