Dragi cititori, această pagină vă este dedicată în fiecare sâmbătă. Am vrea să cuprindă cât mai multe semnale de la dumneavoastră, de aceea vă rog să ne trimiteți texte scurte, despre lucruri de interes public, lucruri care vă frământă și cărora nu le-ați găsit rezolvare. Așteptăm scrisorile dumneavoastră pe adresa: Evenimentul zilei, Romexpo Intrarea B, pavilionul G4, Bd. Mărăști, nr. 65-67, sect. 1, București. Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape! Să aveți o săptămână minunată! Simona Ionescu, redactor șef

Scrisoare deschisă. Domnule Ministru al Sănătății,

Mă numesc Diaconu Irina, sunt absolventă a primei serii a Școlii Tehnice de Geologie, pasionată de pictură și medicină. Sunt în orașul Buftea, asistent social voluntar.

În perioada aceasta, în care se îmbolnăvesc atât de mulți copii mici, părerea mea este că principalul focar de infecție este apa, care în majoritatea surselor de alimentare este poluată cu metale grele, cu nitriți și nitrați, precum și cu bacterii. Știu acest lucru deoarece și eu, și alte persoane am dus mostre din fântâni, din apa orașului Buftea, din rețeaua comună și chiar din București și Mogoșoaia. Nici una nu se încadra în standardele de potabilitate, cum s-a constatat la o firmă unde li s-a făcut proba.

Al doilea factor este factorul uman, insuficient educat. În direct, la televizor au fost arătate imagini incriminatorii:

- mămica ce ține de mânuță o fetiță, mâna femeii este foarte murdară și cu unghii lungi, murdare de asemeni;

- tătic ce pleacă fericit din spital cu băiețelul și în direct îi sărută mânuța. A doua zi se reîntoarce cu copilul la spital.

Ar trebui, în regim de urgență, să se tipărească niște broșuri cu reguli elementare de igienă. Nu pupați copiii pe gură și pe mânuță. Copilul își bagă mănuța în gură și se îmbolnăvește, ori face roșu în gât și apoi tușește, ori înghite microbi și face enterocolite.

Mămici, tătici, bunici, mătuși sau simpli „iubitori” de copii, trebuie să știți că în gură sunt puzderie de bacterii pe care le transmiteți copilului din ignoranță. Atenționați de mine de multe ori în public, reacționează dur: „e copilul meu și fac ce vreau!”. Nu este chiar așa și ar trebui șă știe cât ne costă pe noi internarea în spital, dar și cât de mult suferă acel copil de pe urma lipsei de educație. Există chiar reclame stupide la televizor în care maturii sărută copii mici pe gură.

De aproximativ 30 de ani, eu cumpăr lapte de la țăranii din Buftea și din județul Ilfov. Au oamenii câte 3-4 vaci în gospodărie și vin în piață. Adesea gardienii îi alungă. De ceva timp n-am văzut să-i prigonească, spre bucuria mea. Oamenii sunt roșii în obraji, curați, laptele nu ni s-a tăiat decât în cazuri foarte rare. Unul dintre copiii mei a fost crescut de la patru luni cu lapte integral, gras, de vacă. Se minuna pediatra cât de bine-i merge copilului. Abia când a împlinit un an i-am mărturisit ce am făcut. Cu siguranță că nu mi-ar fi dat voie și m-ar fi obligat să recurg la laptele praf. La sfârșitul lunii februarie am fost internată două zile la Spitalul de Oncologie din Cluj, în București, programările începeau din octombrie 2015. Spitalul este foarte curat, dar marea surpriză a fost mâncarea pe care ne-au servit- o. Am crezut că este adusă de la un restaurant de elită al orașului:

În prima zi: - ciorbă de zarzavaturi cu tarhon și smântână;

- friptură de mânzat la tavă cu cuș-cuș;

- prăjitură de casă cu cremă și gem / un iaurt foarte proaspăt;

Seara – ceai, griș cu lapte și sos caramel de zahăr ars.

Ni s-a spus că vin direct de la bucătăria spitalului. Cred că nu mai este alt spital în care să li se poarte bolnavilor așa de tare de grijă. Și ar trebui, d-le ministru al Sănătății, să-i felicite și să-i premieze.

Cu respect, Diaconu Irina

Atac de panică

Dacă DNA-ul va lucra în ritmul ăsta, mă tem că voi rămâne singur în orașul meu. Nu că aș fi eu singurul cinstit (oricând cineva poate formula un denunț împotriva mea, chiar dacă nu am comis nicio faptă penală ea poate fi probată cu denunțul, planșa foto, interceptările ambientale și ale convorbirilor telefonice)

Este o realitate. Cunoscuții mei, prieteni sau mai puțin prieteni, oameni de afaceri, politicieni, magistrați, avocați, polițiști, funcționari mici sau mari din administrație, toți au fost săltați de Pe strada mea au mai rămas câțiva liberi și care vorbesc în șoaptă colțuri.

Pana și rudele mele îndepărtate din Vaslui (de care am aflat azi) săltate de procurori pentru participație la viol. Slavă Domnului, nu de DNA. La serviciu am rămas Toți șefii mari au deja 8-9 luni arestare preventivă și se așteaptă o înlocuire cu arestul la domiciliu. Șeful meu direct e pe reținere de 24 de ore.

Treaba e serioasă. Acum o oră l-a reținut și pe al treilea, de la mine de la serviciu , deși el spunea, încrezător, că e doar martor.

Am sesizat un mic avantaj, locuri de parcare câte vrei în oraș, mai puțin în jurul sediului DNA și pe străzile din jur.

Poștașul le spune locatarilor îngroziți când îl văd: „N-aveți nimic de la DNA”.

Repet. Dacă nu mă saltă și pe mine, rămân singur.

Dumnezeule! Azi dimineață, i-a blocat în trafic și i-a săltat cu autobuz cu tot și pe cei rămași pe strada mea. Mergeau la serviciu.

Categoric. Nu pot sta cu mâinile în sân. Da. Plec. În gară. La Budapesta.

Mihai Andrei Dinu, București

Evenimentul zilei nu își asumă responsabilitatea pentru conținutul scrisorilor primite de la cititori