Disperare și paralizie după mai bine de jumătate de an de la cutremurul din Turcia
Özlem, care locuieşte într-o casă pe vârful unui deal de stâncă, a fost norocoasă. Pardoseala rigidă a clădirii ei a salvat viața ei și a familiei sale. Asta s-a întâmplat în urmă cu șapte luni, într-un cutremur la primele ore ale zilei de 6 februarie, care a provocat moartea a 50.000 de oameni în sud-estul Turciei și nord-vestul Siriei.
Dar acum, Özlem, la mai bine de jumătate de an de la cuntremur, continuă să acumuleze mai multe doze de noroc. Clădirea sa a rezistat, este întreagă. A fost clasificat drept sigură. Özlem și familia ei trăiesc sub propriul lor acoperiș. Sute de mii de vecini ai lor din orașul Antakya, din regiunea Hatay – cea mai afectată de cutremur – nu pot spune același lucru, scrie elperiodico.com.
"În ciuda timpului care a trecut, accesul la apă potabilă este incredibil de dificil și viața normală devine imposibilă. Supermarketurile s-au scumpit și mâncarea care sosește este în stare proastă. Este imposibil să te deplasezi prin oraș printre toate demolările care se efectuează acolo. Sunt accidente de circulație în mod constant", explică această femeie de vârstă mijlocie, profesoară de școală primară.
Sursa foto: Arhiva EVZ
Distrugerea provocată de cutremur a fost atât de mare încât eforturile de îndepărtare a resturilor continuă în întreaga regiune, iar mii de clădiri avariate – 300.000 în total – așteaptă încă să fie demolate. Și acum, cu subteranul acum calm și cu replicile aparținând trecutului, pericolul pândește tocmai în aceste clădiri.
Cutremurul din Turcia. Riscuri grave pentru sănătate
Orașele afectate de cutremur trăiesc în acest sfârșit de vară într-o ceață de praf și nisip ridicată de mașinile de excavare. Viața abia continuă în cadrul acestor nori suspendați, dar pericolele sunt multe: experții avertizează asupra riscurilor grave pentru sănătate pe care le poate avea expunerea constantă la aceștia, mai ales din cauza prafului de azbest, un material prezent în construcția unui număr mare de clădiri construite în secolul trecut.
Guvernul turc asigură însă că nivelurile de particule de azbest din aer în zonele afectate sunt mai mici decât maximul recomandat. "Școlile s-au deschis în septembrie, dar nu o sărbătoresc. În timp ce demolările continuă și există un risc mare de a suferi de cancer în viitor, copiii nu ar trebui să meargă la școală. Și cât se întâmplă totul, în timp ce copiii trăiesc în oraşe de metal, cu o parte din familiile lor îngropate, trebuie să îi evaluăm, să așteptăm rezultate academice bune de la ei...". Plângerile continuă: "Sunt școli care nici măcar nu au fost inspectate pentru avarii structurale".
Promisiunile lui Erdogan
În primele zile după cutremur, președintele turc Recep Tayyip Erdogan a promis că va construi locuințe pentru toți cei rămaşi fără adăpost, milioane de oameni, într-un an. Șapte luni mai târziu, sute de mii încă trăiesc în tabere de refugiați făcute din containere de marfă transformate în case improvizate.
În aceste noi orașe de metal, viața, în căldura verii, a fost infernală. "Mulțumim Guvernului pentru că ne-a dat aceste containere, dar viața noastră este incredibil de dificilă", a declarat Yasemin, o mamă, pentru ziarul turc "Duvar": "Totul a ajuns foarte târziu. Dacă ar fi ajuns mai devreme, s-ar putea să nu fi murit atât de mulți oameni. Suntem în viață, dar nu putem spune că trăim; murim împreună cu ceilalți. Suntem în picioare, dar parcă am fi murit. Viața în aceste containere nu este viață, într-adevăr".
Pagubele se ridică la 34.000 de milioane de dolari
Cifrele sunt înfricoșătoare. Potrivit Băncii Mondiale (BM), pagubele materiale directe cauzate de cutremur se ridică la 34.000 de milioane de dolari, la care trebuie adăugate cele 64.000 de milioane de dolari pe care îi va costa pe turci reconstrucția a tot ceea ce a fost distrus.
Toate acestea, însă, sunt macroeconomie. Aceste cifre nu includ cele peste 50.000 de vieți pierdute în urma cutremurului și nici efortul enorm care va fi necesar pentru a recupera un oraș antic precum Antakya, pierdut în doar câteva secunde, 75 mai exact, într-o noapte de duminică din luna februarie. (Rador)