Cutremurul  care ne amintește că trebuie să avem spitale adevărate. Ce se pregătește la Bagdasar-Arseni!

Inevitabil, data de 4 martie este una care trezeşte teamă şi neputinţă, indiferent de vârsta românului.  Cei care au trăit acele evenimente groaznice din 4 martie 1977 şi le amintesc. Cei care nu erau născuţi, le-au auzit povestite de la părinţi şi de la bunici şi-şi doresc să nu li se mai întâmple şi lor aşa ceva.

Abia când natura îşi dezlănţuie stihiile oarbe asupra noastră, ne dăm seama cât suntem de mici şi de neputincioşi. Nu le putem opri. Nu le putem controla. Dar le putem limita distrugerile. Am devenit destul de puternici ca să ne salvăm, fie şi dintr-un dezastru.

Gândurile negre nu vin niciodată singure. Ele atrag şi alte gânduri negre, amintiri crunte, aşa cum în popor se spune că o nenorocire nu vine niciodată singură. Amintindu-ne astăzi de tragedia din 4 martie, pentru care nimeni nu a purtat nicio vină, cine să fie vinovat pentru un cutremur, nu putem însă să nu ne gândim şi la tragedia de la „Colectiv”. Desigur, de o mai mică amploare în ceea ce priveşte numărului victimelor, dar la fel de intensă ca durere şi deznădejde.

Catastrofele ne pândesc, fie că sunt naturale, fie produse de mâna omului.

Ne amintim cu toţii că în timpul haosului de la „Colectiv”, ministrul de atunci al sănătăţii, Nicolae Bănicioiu a declarat chiar la faţa locului,  „că avem tot ce ne trebuie. Suntem pregătiţi”. Nu eram.

Ce mare lucru este o arsură? S-a întâmplat fiecăruia dintre noi şi nici măcar prin cap nu ne-a trecut să mergem la spital. S-a vindecat de la sine de cele mai multe ori. Şi totuşi. Atunci am aflat cei mai mulţi dintre noi că banala arsură căpătată în bucătărie, este cu totul şi cu totul altceva decât o arsură pe 70 la sută din pielea unui pacient. Că banalul se poate transforma rapid în moarte sigură. Am aflat că pacientul ars este unul cu totul special, care nu poate fi considerat vindecat decât atunci când iese pe picioarele lui din spital. Am mai aflat că un pacient ars are nevoie de nişte condiţii cu totul speciale deosebite de tratament. Şi am mai aflat cu durere pentru cei dispăruţi, compasiune pentru familiile lor şi îngrijorare pentru noi, că în ciuda asigurărilor date de ministrul de atunci, România nu este deloc pregătită să trateze marii arşi.

Un cutremur cum a fost cel din 1977 se poate repeta oricând. În urma lui vor izbucni incendii şi, inevitabil, vor fi şi oameni arşi.

Un „Colectiv” se poate şi el repeta oricând, cu toate legile şi măsurile luate după tragedie, care mai mult nu se aplică.

Suntem acum, la peste 40 de ani de la cutremurul din 4 martie şi la 5 ani de la tragedia din 30 octombrie de la „Colectiv”, pregătiţi?

De astă dată, răspunsul nu mai este un NU ferm. Începem să fim pregătiţi. Spitale care aparent nu au legătură cu acest tip de pacienţi, se pregătesc.

 De la neurochirurgie, la marii arş

Spitalul „Bagdasar-Arseni” este cunoscut în toată ţara în primul rând pentru specialitatea neurochirurgie.  Asta nu înseamnă că numai cei care au doar astfel de afecţiuni pot veni să se trateze aici.

Zilele trecute, aflat în spital, am văzut că se petrece ceva, am întrebat și așa am aflat că se face ceva nou pentru pacienți. Spitalul va avea şi o secţie pentru tratarea marilor arşi.

Profesorul doctor Mircea Gorgan, directorul medical al spitalului „Bagdasar – Arseni”  ne-a declarat: „Suntem la începutul unui proiect de conturare a unei secții de nivel european pentru terapia marilor arși. O astfel de secţie ar trebui să existe în orice spital de urgenţă, iar noi suntem un astfel de spital, dar şi în fiecare spital judeţean. Ca să nu mai vorbesc de viitoarele spitale regionale. Proiectul  de 12 milioane de euro este rezultatul unui parteneriat între spitalul nostru, Primăria sectorului 4 și Ministerul Sănătății. Primarul Daniel Băluţă, medic și el, spune că primăria va contribui cu aproape 4 milioane de euro, iar restul de bani vor fi suportaţi de la buget şi de la Banca Mondială.

Deocamdată, au început să sosească echipamentele. Şi pentru că aveam două săli libere după renovarea clădirilor noastre, am amenajat deja acolo o secţie pentru marii arşi. Desigur, nu acesta este proiectul cel mare, dar până va începe, noi deja suntem pregătiţi cu câteva paturi”.

Desigur că nu toate lucrurile merg ca pe roate şi în acest proiect. Dar, dacă vor fi arse din temelii câteva etape birocratice care ţin lucrurile pe loc pe la minister, poate la sfârşitul anului, proiectul va prinde contur iar noua secţie va fi dotată cu aparatură de ultimă generaţie:  paturi - pentru că marii arşi au nevoie să stea în nişte paturi speciale - monitoare, ventilatoare, ecografe, modele de infuzie şi perfuzie,  la care se va adăuga și un Laser Doppler pentru diagnosticarea în profunzime a arsurilor, ceea ce va face ca secţia pentru tratarea marilor arşi de la „Bagdasar-Arseni” să fie la nivel european.