Practic, judecătorii constituționali au decis limitarea rolului jucat de ANAF în dosarele penale (pe parcursul urmăririi penale, dar și a judecății proceselor) la sesizarea unor fapte, prin raportul de constatare. Ce efecte va avea decizia vom afla după ce va fi publicată motivarea CCR, dar se anticipează un cutremur similar cu cel produs de hotărârea din primăvara lui 2016 când Curtea a exclus SRI din anchetele penale.

Surse din ANAF ne-au declarat că ”Agenția va respecta cu strictețe hotărârea Curții Constituționale, dar nu inspectorii noștri decideau ce documente sunt sau nu folosite ca probe în dosarele penale, ci alte organe ale Statului.”

Iată decizia CCR, așa cum e expusă pe site-ul instanței:

” Excepţia de neconstituționalitate a dispoziţiilor art.2331 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și ale art.350 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de  voturi, a decis:       

1. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art.2331 alin.(2) și alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 și ale art.350 alin.(1) din Legea nr.207/2015 sunt neconstituționale.

2. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.2331 alin.(5) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 cu referire la alin.(2) și (3) din același articol este neconstituțională.

3. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul art.350 alin.(3) din Legea nr.207/2015 cu referire la alin.(1)  din același articol este  neconstituțională.

4. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor  art.2331 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003.

5. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor  art.2331 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 și ale art.350 alin.(2) din Legea nr.207/2015.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală.”

Pentru a înțelege hotărârea din 29 ianuarie 2019, trebuie citit și articolul pus în discuție la Tribunalul București, unde a fost ridicată excepția de neconstituționalitate:

"(1) În situaţia în care sunt date sau indicii temeinice cu privire la pregătirea sau săvârşirea unor infracţiuni ce vizează bunuri prevăzute la art. 135 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ce intra în sfera de aplicare a accizei, organele de urmărire penală pot efectua activităţi de constatare, cercetare şi conservare de probe. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1) organele de urmărire penală solicită de îndată organelor cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala efectuarea de verificări fiscale conform obiectivelor stabilite. (3) La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgenta a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuează verificări fiscale. (4) În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale, conform obiectivelor stabilite. (5) Rezultatul verificărilor prevăzute la alin. (2)-(4) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanţă fiscală în înţelesul art. 110."

 

Te-ar putea interesa și: