Prelungirea invaziei din Ucraina a pus în mișcare o cursă a succesorilor președintelui rus. Astfel, postul de lider al Federației Ruse al lui Vladimir Putin este în pericol.
Războiul din Ucraina și sancțiunile care au urmat nu au reușit să consolideze „verticala puterii” din Rusia sau să unifice grupurile politice și de afaceri influente ale țării. În cazul în care, Vladimir Putin ar fi obținut victoria rapidă când și-a lansat „operațiunea specială”, el și-ar fi consolidat poziția de conducător. Astfel, pe măsură ce conflictul se prelungește, elitele sunt forțate să se gândească la viitorul lor și să încearcă să-și găsească locul în politica țării.
Totuși, Putin nu-și arată intenția de a demisiona, „dar pare din ce în ce mai ancorat în trecut”. Elitele și potențialii succesori îi urmăresc fiecare mișcare militară. Politicienii și-au dat seama deja că liderul rus nu are loc în viziunea lor postbelică asupra viitorului. Singura lui funcție, rămasă în percepția lor în noua eră a păcii, va fi să numească un succesor și să părăsească „scena”, subliniază Perțev.
Cursa de înlocuire a lui Vladimir Putin
Războiul a declanșat o cursă publică a succesorilor. În ultimii ani, mișcările politice din Rusia au fost ținute în umbră, dar în această nouă eră, declarațiile zgomotoase și gesturile politice de mare vizibilitate sunt din nou o regulă. Este ca și cum o campanie electorală activă ar fi deja în desfășurare. Totuși, până în prezent, un astfel de comportament nu era acceptat în Rusia, a atras atenția Andrei Perțev.
Fostul președinte, fost prim-ministru și vicepreședinte al Consiliului de Securitate, Dmitri Medvedev, a oferit mai multe declarații în ultima perioadă. „Comentariile sale exagerate și dure asupra problemelor de politică externă și insultele adresate liderilor occidentali par adesea comice, dar rolul pe care încearcă să-l joace este clar. Îmbină izolaționismul dur cu populismul, dând cu fermitate vina pe dușmanii externi pentru necazurile interne”, subliniază Andrei Perțev.
Gesturile politicienilor din Rusia
Un alt politician care face gesturi neobișnuite este primul adjunct al șefului de cabinet și director al blocului politic al Kremlinului, Serghei Kirienko. El a primit responsabilitatea de a supraveghea republicile separatiste din Donbas. Din acel moment, a început să se face remarcat la evenimentele publice, iar în Donbas a dezvelit un monument al „Bunicii Anya”. Este vorba despre o bătrână pe care rușii au încercat să o transforme într-un simbol al „eliberării” Ucrainei. Mai mult decât atât, politicianul subliniază în mod clar statutul său de director al autoproclamatelor „republici populare” Donețk și Lugansk. Este un gest pe care niciunul dintre predecesorii săi în acest rol, Vladislav Surkov și Dmitri Kozak, nu l-au făcut.
Relatările din presă au subliniat că, în special, cei care ocupă posturi administrative în republicile Donbas sunt absolvenți ai școlii pentru guvernatori, invenția lui Kirienko. Deși Kirienko nu este direct implicat în campania militară, el a reușit în mod clar să-și facă un loc în agenda marțială a lui Putin. Alți birocrați influenți au adoptat o strategie foarte diferită, alegând să se îndepărteze de subiectul „operațiunii speciale” pe cât le permite poziția lor. Acea tăcere este în sine un gest politic”, notează Perțev.
Posibilii succesori ai lui Vladimir Putin
Prim-ministrul Mihail Mișustin și primarul Moscovei Serghei Sobianin, ambii considerați candidați pentru rolul de succesor al lui Putin, înainte de război, au fost în mod special reticenți cu privire la „operațiunea specială” din Ucraina. Sobianin s-a supus regimului când a apărut la un miting pe stadionul Lujniki din Moscova, în martie. Totuși, el nu a fost văzut în hainele armatei sau să ceară ca nazismul să fie distrus. Între timp, Mișustin a evitat în întregime subiectul războiului.
Explicația logică pentru tăcerea lor este că „războiul reprezintă o chestiune temporară, iar relațiile cu Occidentul și chiar cu Ucraina vor trebui, la un moment dat și cumva, să fie restabilite”. Când va veni acel moment, cei care nu au insultat „țările ostile” sau nu au participat direct la campania militară vor fi mai în măsură să facă asta.
Întoarcerea la alegerile din 2008
Aceste lucruri amintesc de anul 2007, când al doilea mandat de președinte al lui Putin se apropia de sfârșit. El nu putea candida pentru al treilea mandat consecutiv, conform constituției. Au existat doi candidați pentru rolul de succesor: prim-viceprim-miniștrii Serghei Ivanov și Dmitri Medvedev. Ivanov s-a poziționat ca un conservator și autoritar, în timp ce Medvedev a jucat rolul unui modernizator liberal, orientat spre Occident.
Medvedev a câștigat alegerile și a susținut atunci că „libertatea este mai bună decât non-libertatea”. Totuși, el s-a abătut cu adevărat de pe drumurile bătătorite ale lui Putin, apropiindu-se mai mult de Occident. El a vorbit sincer despre continuarea carierei prezidențiale, dar a încetat rapid să mai vorbească atunci când Putin a vrut să revină la președinție, în 2012. „După realegerea lui Putin, în 2018, problema succesiunii a apărut din nou, doar pentru a fi întreruptă atunci când Putin a schimbat constituția pentru a o restabili în condiții prezidențiale, permițându-i să candideze pentru încă două mandate din 2024. Acum, elita rusă se uită din nou în jur pentru un succesor, dar în această nouă eră a gesturilor politice, potențialii succesori sunt cei care au început lupta, mai degrabă decât Putin.
Strategiile politicienilor care doresc postul de președinte
Așadar, politicienii tăcuți se bazează pe un scenariu de succesiune diferit, în care noul lider este selectat de elite. Perțev scrie că, „de regulă, în acest scenariu, pariurile nu sunt puse pe cel mai popular potențial candidat: nu sprijină nimeni pe cineva căruia îi place să urce pe podium și să-și arate talentul. În schimb, tehnocrații care sunt capabili să țină cont de interesele diferitelor grupuri vor deveni candidații fruntași.” Un „nou Putin” ar putea începe o redistribuire a influenței și a proprietății, „iar elitele nu sunt interesate de asta”.
Putin nu a anunțat începerea căutării unui nou conducător. De asemenea, este clar că nu intenționează să-și părăsească locul de tronul. Administrația prezidențială se pregătește pentru alegerile din 2024 și este limpede cine va fi în rolul central. Războiul și potențiala anexare a altor teritorii vor înlătura nevoia ca Putin să vină cu un manifest de orice fel. El vrea să meargă la alegeri ca omul care a învins nazismul și ca o figură istorică care nu trebuie să facă nicio promisiune poporului său.
Cu toate acestea, interesul manifestat față de cursa succesorală de către cei mai înalți membri ai elitelor demonstrează că sistemul dorește să discute și să primească un viitor post-Putin. „Dar orice ar arăta acel viitor, pare să fie din ce în ce mai puțin loc pentru Putin”, scrie analistul politic Andrei Perțev într-un editorial din The Moscow Times.