Ar fi un răspuns corect dar incomplet!

Dacă vreţi să răspundeţi la această întrebare, trebuie să amintim, pe rând, unele adevăruri care lipsesc.

  1. Da, i-a înfrânt la Çanakkale iar apoi în războiul pe care l-au purtat între ei imperialiştii a împiedicat ca englezii şi francezii să intre în Marea Neagră şi să îşi ajute aliaţii, Rusia şi ţarul Rusiei.
  2. Apoi a înfrânt întreaga lume imperialistă, luptând în Războiul pentru Independenţa Turciei cu armata greacă la vest, cu armata armeană la est, cu trupele engleze, franceze şi italiene, cu armata califului şi cu toţi padişahii răzvrătiţi.
  3. La Lausanne a impus întregii lumi drept Republica Turcia o naţiune şi un stat care se doreau distruse prin acordul de la Sevres.

Pentru a răspunde scriitorilor noştri cu prejudecăţi, precum Kemal Tahir, care doresc să diminueze importanţa Războiului de Independenţă zicând că “nu a fost un război anti-imperialist, a fost un simplu război greco-turc”, trebuie să amintim statele care au stat în faţa noastră la Lausanne:

Regatul Unit, Italia, Franţa, Japonia, Grecia, România, Bulgaria, Portugalia, Belgia, Iugoslavia…

Şi să le răspundem acelora: Dacă Războiul de Independenţă a fost doar un simplu război între Turcia şi Grecia, de ce toate aceste ţări au stat în faţa noastră la Lausanne?

  1. Lumea imperialistă şi mai ales politicienii creştini bigoţi nu l-au iertat pe Atatürk pentru că au fost nevoiţi să lase Republicii Turcia, o ţară majoritar musulmană, Istanbulul, Izmirul, Tracia şi părţile rămase din Anatolia, deşi la procesul de împărţire început odată cu instaurarea Administraţiei Datoriei Publice Otomane, în urma datoriilor acumulate în Războiul Crimeii din 1853-1856, au pus mâna pe Balcani şi mai ales Orientul Mijlociu (Administraţia Datoriei Publice Otomane a fost o instituţie fondată în 1881 şi controlată de ţările europene, având ca obiectiv colectarea sumelor datorate de Imperiul Otoman companiilor europene – n.red.).
  2. Faptul că Republica Turcia se află într-o poziţie care controlează dintr-o dată trei regiuni strategice precum Balcanii, Caucazul şi Orientul Mijlociu dar şi accesul la Marea Neagră a fost văzut ca o piedică, o ameninţare pentru imperialişti.
  3. Republica Turcia, o ţară cu populaţie majoritar musulmană condusă într-o lume musulmană de un regim democratic şi nu de o dictatură religioasă, a constitui un exemplu politic periculos pentru dictaturile din Orientul Mijlociu şi pentru sponsorii lor imperialişti, care controlau regiunile petroliere prin intermediul dictaturilor de familie sau tribale.

De aceea, imperialismul arab şi imperialismul vestic l-au duşmănit împreună pe Atatürk.

*

Toate aceste motive pe care le-am enumerat sunt suficiente pentru ca imperialiştii să îl duşmănească…

Însă pe lângă acestea există un motiv care include întreaga duşmănie a imperialismului vestic şi toate aspectele istorice, sociologice şi psihologice aflate la baza acestei duşmănii. Acest motiv explică duşmănia imperialismului modern faţă de Atatürk.

Atatürk s-a opus imperialismului vestic în numele Democraţiei Laice, în legătură cu Drepturile şi Libertăţile Fundamentale ale Vestului…

Adică a învins imperialismul vestic chiar prin valorile cu care ei se lăudau şi a impus aceste valori în noul stat pe care l-a fondat.

Astfel, abordarea colonială pe care imperialiştii vestici au avut-o deschizând propriile şcoli şi diseminându-şi cultura s-a întors împotriva lor. Vestul a fost înfrânt când valori precum “Libertate”, “Independenţă”, “Laicism”, “Democraţie”, “Drepturile Omului”, pe care chiar el le predica în ţările supuse, au fost însuşite şi apărate de liderii şi popoarele acestor ţări.

Din acest motiv, Samuel P. Huntington a alocat un capitol amplu împotriva lui Atatürk şi a Republicii Turcia în cartea “Ciocnirea Civilizaţiilor”, pe care a scris-o după prăbuşirea Uniunii Sovietice…

Spunând lumii islamice “În afară de America, Canada, Europa de nord şi Australia, nimeni nu poate fi cu adevărat vestic şi nu ne poate semăna. De aceea Atatürk şi Republica Turcia sunt pe calea greşită”, şi-a arătat clar faţa fascistă…

Şi, fără ruşine, a spus “Drepturile femeii şi laicismul sun valori imperialiste. Să nu credeţi în ele, rămâneţi fideli valorilor voastre tradiţionale!”.

Autor Emre Kongar – Traducere RADOR