Ai probleme financiare, dar şi sentimentale. Ia-le pe rând! Ca să ai succes trebuie să ai obiective clare. Fă lumină în bugetul tău, abţine-te de la capricii şi aplică o logică de succes.
Ca subiect de vară, astăzi o să vă istorisesc o poveste adevărată despre un evreu, multimiliardarul Edward Reichman (1925-2005). Reichman s-a născut înr-o famile cu stare în Austria. Familie care a fugit cu o zi înaintea Anschluss-ului. Numai Adolf credea că data este secretă, toată lumea care conta din Viena știa de data de 12 martie 1938. Mai multe mii de evrei și-au cumpărat libertatea și au fugit din Viena. Bun, până la urmă familia Reichman se stabilește în Canada.
Edward Reichman face avere, nu glumă, cu construcțiile și speculațiile imobiliare. Avea un obicei, o superstiție. De fiecare dată când avea o întâlnire importantă, sau o semnare de contract, își punea ciorapii groși de lână, în dungi albe și roșii, cei cu care fugise din Austria în martie 1938. În restul timpului, ciorapii bine spălați și mereu recondiționați stăteau într-un sertar al biroului de lucru. Erau ciorapii cei norocoși! Dar, de la un timp, două firme îi dădeau de lucru, îl concurau și îi luau clienții și contractele. Frații lui îl ajută, dar degeaba. Edward pierde bani cu milioanele. Antisemitism, spune, bănuitor, Reichman, ăștia s-au vorbit să ruineze un sărman evreu!
Firmele concurente, care păreau foarte canadiene, aveau fiecare un singur proprietar, bine ascuns. Dar, Edward face cercetări, angajează detectivi particulari, unge autoritățile ca să afle ce dorea. Află, până la urmă, că pe un concurent îl cheamă Goldbaum și pe celălat Silberstein. Așa da, spune Reichman, sunt alți evrei, când aurul și argintul se aliază, nu ai nimic de făcut! Așa că lichidează afacerea din Canada și se stabilește în Israel. Acolo face iarăși avere, nu glumă. A 15-a avere din Israel. Tot cu ciorapii cei norocoși. Dar Edward s-a schimbat, a devenit înțelept, un filantrop care îi ajută pe mulți. Multe kibuțuri l-au făcut cetățean de onoare, pentru donațiile generoase în anii de recolte slabe. Mulți tineri săraci îi datorează diplomele și poziția în societate.
Ne puteți urmări și pe Google News
Dar, timpul trece, Edward împlinește 80 de ani și zice că este de ajuns. Scrie două testamente, unul să fie deschis înainte de înmormântare, celălalt după, la o lună. Apoi se duce în lumea drepților, zâmbind. Familia deschide primul plic în care scrie o singură propoziție: să mă înmormântați cu ciorapii mei!
După cum știți, sau, nu, tradiția iudaică interzice strict, la înmormântare, orice fel de îmbrăcăminte, doar o bucată de pânză netivită. Rabinul a fost foarte ferm: tatăl vostru a scris dorința când mai era în viață. Acum știe că nu are nevoie de ciorapii cei norocoși pe lumea cealaltă, generozitate și facerea lui de bine fac cât toți ciorapii din lume. Și l-au îngropat fără ciorapi.
Au trecut cele treizeci de zile și familia a deschis cel de al doilea plic. Acolo scria: ”Dragii mei copii, este evident că m-ați îngropat fără ciorapi. Am vrut să vă fac să înțelegeți că un om poate avea multe miliarde de dolari, dar că, până la urmă, el nu poate să ia cu el nici măcar perechea favorită de ciorapi!”
Familia a înțeles mesajul și a continuat operele lui de binefacere, până în ziua de astăzi.
Așa cum și domniile voastre trebuie să înțelegeți că mâine, este, în definitiv, o altă zi!
Recomandările noastre
