Urșii au devenit o problemă din ce în ce mai vizibilă în ultimele decenii. Schimbările din ultimii ani au generat o serie de conflicte cu comunitățile umane, în special în zonele rurale și montane. Fiecare stat în parte tratează diferit această problemă, în funcție și de numărul de urși care se regăsesc pe teritoriu lor. Atunci când sunt luate măsuri se ține cont de contextul ecologic, cultural și socio-economic.
Urșii se înmulțesc de la an la an. Clasamentul țărilor cu cei mai mulți
În multe țări europene, politicile de conservare au dus la creșterea populațiilor de urși. Țări precum România, Slovenia și Suedia au înregistrat creșteri semnificative în ultimii ani. Pe măsură ce urșii cresc ca și număr, încep să exploreze și să se stabilească în noi zone, uneori aproape de așezările umane. Acest factor aduce și conflicte între animalele sălbatice și oameni.
Ca și număr de urși, Rusia are cea mai mare populație din lume. Potrivit statisticilor din 2023, numărul lor variază între 120.000 și 150.000. Acest lucru se datorează vastelor sale păduri și zone de tundră care oferă habitat ideal pentru urși. Densitatea populației variază în funcție de regiune, dar urșii sunt omniprezenți în tundra și taigaua siberiană. Pe locul doi se află SUA, cu aproximativ 33.000. Majoritatea urșilor bruni din SUA se găsesc în Alaska, care găzduiește una dintre cele mai mari populații din lume.
Pe locul trei se află Canada, cu aproximativ 25.000. Urșii bruni sunt răspândiți în vestul Canadei, în special în Columbia Britanică, Alberta și Yukon. Habitatul lor include păduri boreale, tundra și zonele montane. Pe locul patru se află România. Urșii din țara noastră au ajuns la un număr de aproximativ 6.000, fiind una dintre cele mai mari populații din Europa. Aceștia sunt predominant găsiți în Munții Carpați, unde pădurile dense oferă un habitat ideal pentru ei.
Cum gestionează alte țări problema urșilor
Rusia gestionează problema urșilor printr-o serie de măsuri care implică atât conservarea speciei, cât și reducerea conflictelor între urși și oameni. Având cea mai mare populație de urși bruni din lume, se confruntă cu provocări semnificative în echilibrarea acestor obiective. Multe regiuni au fost desemnate ca zone protejate pentru ca animalele sălbatice să poată trăi fără interferențe umane. Educația publicului despre comportamentul urșilor și măsurile de precauție este esențială. Oamenii sunt informați despre cum să evite atragerea urșilor și despre gestionarea corectă a deșeurilor. Autoritățile rusești au echipe specializate care pot interveni rapid în cazurile de conflicte, relocând animalele problemă sau utilizând alte măsuri de gestionare. Fermierii și alți proprietari afectați de atacurile urșilor pot primi compensații, ceea ce ajută la reducerea tensiunilor.
În SUA, urșii sunt gestionați printr-o combinație de politici de conservare, educație publică și măsuri de prevenire a conflictelor. În zonele cu urși, se implementează măsuri precum utilizarea containerelor de gunoi rezistente la animale, educarea publicului despre comportamentul urșilor și utilizarea de sisteme de alarmă. Agenții precum Serviciul de Parcuri Naționale (National Park Service) și Biroul de Management al Teritoriului (Bureau of Land Management) au planuri detaliate pentru protejarea habitatului urșilor și monitorizarea populației. Atunci când animalele devin problematice, se pot utiliza metode non-letale pentru a le îndepărta, cum ar fi rachetele de semnalizare sau împușcarea cu săgeți de tranchilizare. În cazuri extreme, poate fi autorizată eliminarea urșilor care reprezintă un risc serios pentru siguranța publică.
Canada are politici similare cu cele ale SUA, axate pe prevenirea conflictelor și protejarea habitatului urșilor. Există reguli stricte privind gestionarea deșeurilor și educația publicului pentru a preveni întâlnirile periculoase. Diverse organizații și agenții guvernamentale lucrează pentru conservarea urșilor, inclusiv prin monitorizarea populațiilor și protejarea habitatului.
Cum gestionează România problemele cu urșii
În România, ursul brun este o specie protejată. Gestionarea urșilor se face prin reglementări care interzic vânătoarea și impun măsuri pentru protejarea habitatului. Țara noastră se confruntă cu conflicte semnificative între urși și oameni, în special în zonele montane. Problemele includ atacurile asupra turmelor de animale și deteriorarea proprietăților. Autoritățile române au implementat măsuri precum construirea de garduri electrice pentru protejarea turmelor de animale și educarea localnicilor despre cum să evite conflictele cu urșii.
A fost implementat și un program, denumit „Lup și Urs” pentru gestionarea populației de animale sălbatice. Acesta include monitorizarea și gestionarea urșilor problematici. În cazurile de conflicte grave, urșii sunt adesea relocati, dar în unele cazuri, poate fi autorizată eliminarea acestora dacă reprezintă un pericol iminent. Aceasta este o soluție de ultimă instanță.
Statele precum Rusia, SUA și Canada au politici bine dezvoltate pentru conservarea urșilor, inclusiv măsuri non-letale. Ei pun și accept pe educația publicului și protejarea habitatului. În România, protecția speciei este mai recentă, iar gestionarea conflictelor între urși și oameni este încă o provocare majoră. În țările cu experiență îndelungată în gestionarea problemelor cu urșii, măsurile non-letale sunt preferate și utilizate pe scară largă. În România, conflictele sunt mai frecvente, iar măsurile de prevenire și control sunt în curs de dezvoltare și implementare. În țările cu experiență mai mare, educația este bine integrată în strategiile de gestionare, în timp ce România continuă să dezvolte aceste aspecte, potrivit shtiu.ro.