Deși statul s-ar putea împrumuta pe termen lung, la dobânzi mici, în zona euro, nu o face. Preferă împrumuturile la dobânzi destul de mari, de la băncile românești

În zonă există deja țări care practică dobânzi negative, adică băncile plătesc bani statului, ca să cumpere titlurile de stat. România nu se încadrează în această categorie. Statul plătește și aproape 4% dobândă pe an, ca să determine băncile să îl finanțeze. Cu toate astea, ar avea acces la împrumuturi mult mai ieftine, în euro.

Urmează să trecem la euro. De ce ne împrumutăm în lei?

Astfel, din zece licitații de titluri de stat organizate de la începutul anului, patru sunt împrumuturi de circa zece ani (107 și 137 de luni), de la băncile locale. Ne-am împrumutat în lei, deși statul și-a fixat anul 2019 ca țintă pentru trecerea la euro, așadar peste circa trei ani. Dobânzile acestor împrumuturi nu sunt deloc de neglijat.

Statul a platit în jur de 3% pe an pentru trei licitații, și chiar aproape 4% pentru una dintre acestea. Am fi avut costuri mai mici finanțându-ne în afara țării, dar acest lucru nu este în acord cu strategia Ministerului Finanțelor, ne-a comunicat șeful Trezoreriei Statului, Ștefan Nanu. „Deși în prezent finanțarea în euro pe piețele externe se poate realiza la dobânzi mai reduse pe maturități comparabile, conform Strategiei de administrare a datoriei publice guvernamentale pe termen mediu, Ministerul Finanțelor Publice are în vedere favorizarea unei finanțări nete în monedă națională care să faciliteze dezvoltarea pieței interne a titlurilor de stat și să sprijine diminuarea expunerii la riscul valutar”, a declarat acesta.

Ne vom împrumuta în continuare în lei

Potrivit lui Ștefan Nanu, pentru a face rost de sumele necesare pentru finanțarea statului, în 2016 se va apela tot la băncile locale, în cea mai mare parte: „Pentru anul 2016, s-a estimat ca necesarul de finanțare a deficitului bugetar și de refinanțare a datoriei publice să fie acoperit preponderent de pe piața internă, iar diferența să fie atrasă de pe piețele externe prin emisiuni de euroobligațiuni”.

Cum calculează băncile dobânzile

Întrebați cum fixează randamentele cerute, bancherii arată în special spre Banca Națională. Inflația este negativă de luni bune, dar BNR întrevede creșterea prețurilor și anunță chiar și majorarea dobânzii cheie. Bancherii s-au gândit ca, la rândul lor, să ceară dobânzi mai mari când finanțează statul prin emisiunea de obligațiuni. Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal, a declarat pentru EVZ: „Inflația actuală este influențată de scăderile de taxe. Dacă acestea ar fi scoase din calculul inflației, atunci nu am mai avea inflație negativă, ci una de 2%”. Prin urmare, strategia BNR ar fi una potrivită.

Nu de aceeași părere sunt unii bancheri. Astfel, Nicolae Chideșciuc, director executiv în cadrul JPMorgan, Londra, declara recent că majorarea dobânzii, de către BNR, nu ar fi o soluție bună, în special din cauza presiunilor pe care le-ar pune asupra evoluției cursului.

Ionuț Dumitru atrage atenția, însă, că dobânzile mari pe care le solicită băncile locale nu sunt doar o urmare a politicii BNR, ci și a riscului de țară. România prezintă un risc de țară mai ridicat decât Cehia, de exemplu, sau alte state din zonă. Asta înseamnă și un cost mai ridicat, pe care băncile îl traduc în dobânzi mai mari.

Cum e în alte state

În Cehia, de exemplu, băncile împrumută statul la dobânzi negative, pe maturități de maximum 5 ani, ceea ce înseamnă că plătesc bani statului pentru a cumpăra titlurile. Pentru împrumuturi pe circa zece ani statul oferă dobânzi de 1% pe an.

În Ungaria, randamentele pentru titluri de stat pe termen de zece ani sunt de circa 3%, deci similar României. În Polonia, randamentele cerute de bănci pentru titluri de stat pe zece ani sunt de circa 2,8%.

Împrumuturile de la populație

În afara pieței externe și a băncilor locale, statul ar mai avea alternativa împrumuturilor de la populație. Însă piața este foarte slab dezvoltată. Anul trecut, a fost lansată o emisiune pentru populație, pentru doi ani, la randamente situate ușor sub 2%. Fără a fi intens promovată și pentru că în 2015 randamentele oferite de stat erau ușor sub cele bancare, oferta nu a avut succes. Pentru stat, a fost un semnal că nu se poate baza pe populație pentru finanțare. „Decizia de lansare a unei noi emisiuni destinate populației depinde de cererea și interesul pe care populația îl manifestă. În plus, continuarea acestui program, face parte din eforturile noastre pentru creșterea gradului de educare financiară a populației. Aceste instrumente asigură, însă, doar marginal (nesemnificativ) necesitățile de finanțare la nivel guvernamental”, ne-a mai declarat Ștefan Nanu.