Într-o seară, la sfârșitul lunii martie, un lider al rebelilor sirieni s-a întors de la o întâlnire din Turcia și a cerut o reuniune de urgență a comandanților săi. Cei cinci bărbați s-au prezentat la întâlnire la casa șefului lor, în provincia Idlib, așteptându-se la un alt discurs despre răbdare, despre lipsa banilor și a armelor. Totuși, de data asta au fost extrem de surprinși, după cum a povestit unul dintre ei pentru publicația britanică The Guardian.
Liderul, care a cerut ca unitatea sa să nu fie identificată, a povestit ce a auzit atunci: că războiul fără sfârșit purtat din 2011, contra guvernului lui Bashar al-Assad, va lua o turnură nouă. „Iar motivul invocat a fost faptul că de acum va putea face rost de orice armă are nevoie”.
„Pentru prima dată aveam voie să cerem orice fel de armă, cu excepția rachetelor antiaeriene. Turcii și prietenii lor voiau să se pună capăt războiului”, a explicat sirianul.
Toate grupările de opoziție din nordul Siriei, cu excepția Statului Islamic, vor fi beneficiare ale unui acord între puterile regionale, care au decis să lase deoparte rivalitățile și să se concentreze asupra inamicului comun: regimul sirian.
Înțelegerea a fost garantată de Arabia Saudită, care a făcut tot posibilul pentru a pune capăt regimului Assad si, mai ales, pentru a înfrînge ambițiile susținătorului dictatorului sirian, Iranul.
Acesta a fost momentul în care s-a intrat într-o nouă fază între rivalii regionali pentru putere și influență, ceea ce va influența profund asupra războiului din Siria și a altor conflicte din Orientul Mijlociu.
La începutul lunii martie, lideri din regiune au fost convocați la Riad, de noul rege Salman, care voia să-și prezinte planurile pentru zona respectivă. Președintele turc, Recep Erdogan, a fost printre primii care au ajuns acolo, alături de oficiali din Qatar și lideri ai Consiliului de Cooperare în Golf.
Mesaj de alianță
Mesajul a fost următorul: trebuie să nu mai existe diviziuni în regiune, guvernele susținute de Frăția Musulmană în Turcia sau Qatar să sprijine grupările siriene, iar saudiții să se concentreze asupra altor probleme.
În al doilea rând, Riadul urma să trimită arme de război în nordul Siriei, în schimbul unor garanții privind coordonarea și disciplina. Iar SUA nu le vor sta în cale.
În câteva săptămâni au început să apară rezultatele - înarmați cu zeci de rachete TOW antitanc, care poate ținti la câțiva km inamicul, grupările de opoziție, printre care și Jabhat al-Nusra, afiliată al-Qaida, care este considerată grupare teroristă de către SUA și care era privită cu îngrijorare de autoritățile de la Riad, a început să avanseze și să cucerească orașe, asupra cărora nici nu se gândeau până atunci să lanseze un atac.
Rezultatele au fost șocante.
Capitala regiunii Idlib a căzut în câteva zile; peste câteva săptămâni, un oraș din apropiere, Jisr al-Shughour, a căzut în mâinile unui amalgam format din jihadiști și moderați. Acum orașele al treilea și al patrulea ca mărime, Homs și Hama, par mai vulnerabile decât în ultimii trei ani. La fel și coasta mediteraneeană, munții din nord, locuiți de secta alawită, care este dominantă în viața politică și de securitate din Siria.
Iar Aleppo, care era încercuit de forțele lui Assad în urmă cu șase luni, pare că va fi cucerit de rebeli.
În Ankara și Riad, dar chiar și la Bagdad și Beirut - aliați ai lui Assad - există impresia că regimul de la Damasc nu mai are prea multe zile de supraviețuire. Bătăliile au început să fie pierdute, inclusiv cele pentru două câmpuri gazifere din nordul Palmirei, de săptămâna trecută, cucerite de gruparea jihadistă SI, împreună cu celebrul oraș și siturile sale arheologice.
„Există dovezi clare și repetate că armata guvernamentală siriană nu se mai poate apăra, nici măcar cu ajutorul Iranului”, a spus un diplomat din lumea arabă.
Până unde a ajuns ISIS?
Oficialii irakieni își exprimă aceleași temeri referitoare la propria armată. Mai bine antrenați și dotatți decât sirienii, soldații irakieni au capitulat la Ramadi, cel mai important oraș din provincia Anbar, în doar 72 de ore de luptă, Statul Islamic având aici cel mai mare triumf de la cucerirea orașului Mosul în iulie.
Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului a anunțat că SI controlează toate cele șase puncte de trecere a frontierei dintre Irak și Siria, chiar și în prezența constantă a avioanelor de luptă americane.
Aproape 1.600 de km de frontieră nu mai sunt acum controlate de țările respective, iar luptătorii Statului Islamic se bucură de libertate de mișcare, exceptând avioanele care survolează zona.
Deși SUA au capturat 20 dintre cei 43 de lideri importanți ai SI, aceștia pot călători liber în regiunea care este de dimensiunea Iordaniei și pe care o numesc deja califat islamic.
Iar creșterea influenței lor nu este datorată doar ideologiei pe care liderii au adus-o în comunitățile cucerite.
Potrivit mărturiilor de la fața locului, oamenii din orașul irakian Fallujah, de pildă, spun că ei fiind sunniți, guvernul șiit oricum îi trata de ani de zile ca fiind membri ISIS. „Am putea fi foarte bine de partea lor (Statul Islamic- n.r.) pentru că guvernul nu va veni să ne ajute. Au mai multă putere și influență decât a avut Bagdadul de la Saddam Husein încoace”.
Și localnicii din Deir Azzour, în estul Siriei, spun că înțeleg atracția pentru ISIS: „Chiar dacă nu îmi plac, văd că ei pot, totuși, să ofere demnitate unor comunități suunite, ceea ce guvernul nu le va da niciodată”.