Analistul Jonathan Broder, specializat pe apărare și politici externe, spune într-un editorial publicat de Newsweek că de când SUA au lansat, anul trecut, campania loviturilor aeriene împotriva Statului Islamic în Irak și Siria, americanii s-au asigurat că bombardamentele lor nu interferează cu acțiunile milițiilor șiite susținute de Iran și cu forțele siriene, care, la rândul lor, luptă cu jihadistii ISIL.
Aceasta i-a determinat pe mulți analiști să ajungă la concluzia că scopul comun de a înfrânge Statul Islamic a adus SUA, Iran și Siria într-un soi de alianță bizară pe care doar Orientul Mijlociu o poate produce. Broder mai subliniază că parteneriatul de facto dintre cele trei țări a devenit acum și mai complicat, pe fondul implicării militare a Rusiei în Siria.
n ultimele săptămâni, arată Broder, Moscova a trimis echipamente și trupe militare în țara răvășită de război, într-o încercare de a proteja regimul președintelui Bashar al-Assad, precum și singură bază năvală a Rusiei la Marea Mediterană, cea din portul sirian Tartus.
Sub protecția anonimatului
Oficiali americani din securitate, vorbind sub protecția anonimatului, au spus că Rusia a trimis 200 de pușcași marini într-un mic aerodrom din apropiere de Latakia-principalul port al Siriei-pe care Kremlimul ar vrea să îl transforme într-o bază aeriană importantă. Se pare că rușii construiesc acolo o pistă suficient de lungă pentru a putea permite aterizarea avioanelor cargo AN-124 Condor. De asemenea, Moscova ar fi trimis la bază aeriană case prefabricate pentru circa 1.500 de consilieri militari și alt tip de personal, precum și numeroase sisteme anti-aeronavă, tancuri, artilerie și alte echipamente.
„Aparent, Rusia a început o intervenție militară directă, semnificativă, în Siria”, a declarat Jeffrey White, un fost șef din Agenția de Informații a Apărării (DIA) din Statele Unite. Acesta a precizat că este improbabil că SUA “vor provoca militar forțele ruse”, așa că este de așteptat că Moscova să pună și mai multă presiune.
Intervenția militară a Rusiei în Siria compromite ani întregi de eforturi depuse de secretarul de Stat american John Kerry de a găsi o soluție politică la criza siriană, o soluție care să asigure sfârșitul regimului lui Assad.
Mișcarea Kremlinului ajută forțele pro-guvernamentale din Siria și ar putea întoarce în favoarea lui Assad soarta războiului civil de patru ani, după ce 250.000 de oameni au murit în urma acestui conflict, care a determinat jumătate din populația țării-de 23 de milioane de persoane-să își părăsească locuințele, fenomen care a creat criza refugiaților cu care se confruntă astăzi Europa.
În timp ce desfășurarea de forțe a Moscovei chiar lângă Turcia ar putea determina Ankara-unul dintre adversarii istorici ai Rusiei-să susțină politicile americane din Siria, mișcarea Kremlimului ar putea să facă Israelul să se mai gândească la loviturile aeriene asupra transporturilor iraniene care traversează Siria și care ajung la Hezbollah, gruparea libaneză ce luptă împotriva statului evreu.
Pe de altă parte, mișcarea Rusiei ar putea eșua în încercarea de a deschide drumul către o soluție a Kremlinului la criza siriană și ar putea arunca țara în și mai mult haos, vărsare de sânge și dislocare.