O excepțională analiză a lui Drieu Godefredi pentru Gatestone Institute.

 

De ani de zile, mă intrigă fragmentele de informații legate de terorismul din Europa. Nu rareori mi se întâmplă să citesc sau să aud experți explicând că terorismul, în Europa, se află în regres și că terorismul islamic nu este decât o componentă marginală a terorismului pe teritoriul european.

Surprinzătoare afirmații. Cu toate acestea, dat fiind că experții declară că se bazează pe statistici oficiale aparent exhaustive, niciodată nu mi-a trecut prin cap să verific.

De doi ani, de când cu Bataclan și cu Charlie Hebdo, de când cu Nisa, Bruxelles și Berlin și până la cele două tinere, una cu beregata tăiată, cealaltă înjunghiată în burtă, recent la Marsilia, acest discurs nu s-a schimbat.

Atunci m-am decis să studiez aceste surse ale UE, pe care le putem găsi în statisticile EUROPOL (EU: Terrorism Situation and Trend Reports: „TE-SAT”). An după an, EUROPOL cercetează numărul de atentate reale sau dejucate, cu caracter terorist, tipologia lor, numărul de victime, numărul de persoane arestate și al proceselor în curs pentru fapte de terorism.

Pentru a clarifica pe cât posibil dezbaterea, am pus aceste date într-un grafic pentru ultimii zece ani.

Iată mai întâi evoluția în ultimii zece ani a numărului de atentate teroriste reale și dejucate în UE:

Prima surpriză: numărul atacurilor teroriste pare într-adevăr să se fi redus an de an. Astfel, numărul de atentate în 2016 este de trei ori mai mic decât numărul de atentate, reale sau dejucate, din 2007. Ca o sfidare a tuturor impresiilor și intuițiilor noastre, dar fie! La urma urmei, este vorba de statistici oficiale ale UE.

Aș fi putut să mă opresc aici și să validez astfel discursul experților. Totuși, am decis să merg ceva mai departe, trasând de data aceasta graficul numărului victimelor atentatelor teroriste în UE, din 2007 încoace.

A doua surpriză: acest grafic nu are nici o legătură cu precedentul, deoarece arată o explozie a numărului victimelor. Astfel, de la o medie de 6 victime ale terorismului pe an, ajungem la 150 de victime în ultimii doi ani. Aceasta, în vreme ce aceeași sursă statistică, EUROPOL, afirmă că numărul atacurilor se află în regres accentuat.

Pentru a demonstra lipsa de corelare între numărul atacurilor și numărul victimelor, iată suprapunerea celor două grafice precedente.

Cum este posibil? Șmecheria rezidă în definiția europeană dată terorismului, pe care o prezentăm mai jos.

Sunt considerate teroriste actele intenționate:

„care, prin natura sau contextul lor, pot aduce atingere gravă unei țări sau organizații internaționale, când autorul le comite în scopul de: a) a intimida grav populația sau b) a constrânge ilegitim puterile publice sau o organizație internațională să îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea unui act oarecare sau c) a destabiliza grav sau a distrige structurile fundamentale politice, constituționale, economice sau sociale ale unei țări sau organizații internaționale.” (Decizia cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 relativ la lupta împotriva terorismului)

Pe baza aceste definiții, EUROPOL distinge cinci categorii de terorism: terorismul de extremă stânga, terorismul de extremă dreapta, terorismul islamic, terorismul „separatist” și terorismul „mono-tematic” (de exemplu, pentru drepturile animalelor).

În realitate, această tipologie și definițiile care decurg din ea au pierdut pe drum un element important: teroarea. Nimeni nu contestă importanța definițiilor în domeniul dreptului, și acest lucru este o constantă de pe vremea jurisconsulților romani.

În dreptul penal, nu ne putem mulțumi cu concepte vagi, este nevoie de o definiție riguroasă. Totuși „juridicizarea” unui concept nu ar trebui să ducă niciodată la ascunderea esenței sale.

Care este esența terorismului? Teroarea, faptul de a avea intenția de a teroriza (terifia) publicul și/sau a reuși. Niciodată nu ar trebui numită teroristă o infracțiune care nu are nici ca scop nici ca efect terorizarea publicului.

Definiția terorismului din dreptul american nu permite calificarea ca teroriste decât a actelor care au în intenție terorizarea publicului (18 US Code §2331).

Definind terorismul de o manieră mult mai laxă, UE permite EUROPOL-ului să califice drept teroriste acțiuni prea puțin terifiante pentru public, precum aruncarea unei sticle inclendiare spre o secție de jandarmerie de către naționaliștii corsicani, deschiderea focului de către un naționalist, fără a atinge pe cineva, în timpul unei urmăriri a poliției sau incendierea unei cabane de paie pe plajă.

Astfel de fapte, al căror caracter penal este indubitabil și care evident că trebuie reprimate cu severitate, sunt imposibil însă a fi considerate că terorizează în vreun fel publicul.

Or, aceste fapte – toate exemplele precedente sunt luate din statisticile EUROPOL – constituie majoritatea zdrobitoare a actelor de „terorism” de pe teritoriul UE. Iar luarea lor în calcul explică faptul că, așa cum a fost cazul în 2007, au fost repertoriate aproape 600 de cazuri de „terorism” și zero victime și, de asemenea, că terorismul islamic apare ca marginal, deși el ucide circa 150 de persoane pe an în UE, în circumstanțe adesea atroce.

Nu este locul să analizăm aici dacă această mascaradă statistică este intenționată sau nu: sigur este însă că aceste statistici EUROPOL mai mult dezinformează decât clarifică.

Dacă ne raportăm la fapte – actele vizând terorizarea populației, numărul victimelor – vom vedea că:

1. Terorismul care terorizează și ucide, în Europa, este, în ultimii trei ani, de factură aproape exclusiv islamică (99% din victime în 2015, 95% în 2016):

2. Terorismul care terorizează și ucide, în Europa, a explodat în ultimii trei ani: +2291% pentru 2015 și 2016, în raport cu media celor opt ani precedenți.

Iată realități care, pe de o parte, coincid cu ceea ce a trăit populația europeană și care, pe de altă parte, se bazează pe cifre care nu sunt contestate de nimeni