Concedierile din teatre au stârnit un adevărat scandal național. Unii susțin că de vină este Ministerul Culturii, care face ca domeniul să fi e subfi nanțat. Alții reproșează salariile „prea mari” care se dau la teatrele de stat. În acest context tensionat, „Evenimentul zilei” vă propune o poveste mai relaxantă despre cum își câștigau banii actorii cu două veacuri în urmă.
Talentul artiștilor era răsplătit într-o manieră complet neobișnuită în trecut. Arhivele istorice ne arată aspecte inedite ale societății, pe lângă evenimentele majoare predate în programa școlară pentru Bacalaureat. De pildă, o chitanță de pe vremea împărătesei austrice Maria Tereza (1740 – 1780) ne arată felul în care era plătită o actriță. Orice gest în plus pe care îl făcea îi era remunerat. Pentru melodiile pe care le cânta primea 6 coroane. Dacă era purtată într-o priză acrobatică de către un alt actor, adică „zburat o dată în aer”, mai primea o coroană. La fel și dacă era stropită cu apă în timpul actului artistic.
Un șut de 34 de coroane
Supunerea la violență se numără printre sacrificiile pe care trebuie să le suporte actorii, mai ales actrițele, pentru ca momentul să iasă cât mai autentic în ochii publicului. În acest caz, dacă într-o piesă actrița primea două palme își mai băga în buzunar încă 8 coroane. Lovirea cu piciorul era cel mai bine plătită: 34 de coroane primea o actriță cu peste 250 de ani în urmă.
„Spălarea” rochiei Sfintei Maria
Un alt document ne arată o situație amuzantă din Bucureștiul anului 1831. Marin Tudose, un pictor bisericesc, a fost chemat să refacă pictura bisericii „Sf. Mina”. Ca să fie plătit așa cum se cuvine, Tudose a notat meticulos toate modificările pe care le-a făcut:
- Am pus coadă nouă cocoșului lui Sf. Petru și i-am îndreptat coada;
- Am legat pe cruce pe tâlharul din dreapta și i-am pus un deget nou;
- Am pus o aripă Arhanghelului Gavriil;
- Am spălat pe servitoarea lui Caiava și i-am pus roșu pe obraz;
- Am reînnoit cerul, am adăugat două stele și am curățat luna;
- Am înroșit focul din iad, am pus o coadă lui Lucifer și i-am ascuțit unghiile;
- Am reparat haina Sf. Anton și i-am pus doi nasturi la antireuc;
- Fiului lui Tobias, care calătorește cu îngerul Gavriil, i-am pus curea nouă la traistă;
- Am spălat urechile măgarului lui Avesalom și l-am potcovit;
- Am smolit corabia lui Noe și i-am pus un petic la fund;
- Am albit barba Sf. Nicolae;
- Am ascuțit sulița lui Sf. Gheorghe și am înverzit coada balaurului;
- Am spălat rochia lui Sf. Maria;
- Am pus coada diavolului de la Sf. Marina și am cârpit toaca”, povestește istoricul Eugen Șendrea, în volumul „Istoria pe placul tuturor”.
Un pahar din partea casei
Creativitatea artiștilor când vine vorba de modalitatea în care să fie plătiți se manifestă inclusiv în zilele noastre. Actorii de la „Cuibul Artiștilor” au găsit o metodă care i-a ajutat să devină cel mai de succes teatru independent din București și unul dintre cele mai de succes din țară. Fiecare reprezentație este jucată într-un stil modern, care atrage mult mai mult tinerii spre deosebire de teatrul tradițional. Înaintea unei piese de teatru, spectatorii sunt invitați să consume un pahar sau mai multe de vin „din partea casei”. Cadrul modern în care sunt întâmpinați stârnește pofta de socializare la care participă de multe ori și actorii. Odată ce începe spectacolul, publicul este purtat într-o atmosferă relaxantă, ce te face să uiți de problemele cotidiene. Plictisul este evitat de interacțiunea directă pe care o poartă artiștii cu spectatorii lor. La finalul oricărei piese de teatru consumatorii de vin și de cultură lasă de bună voie o sumă într-o urnă pe care scrie „Donații”. Așa reușesc actorii de la „Cuibul Artiștilor” să obțină banii necesari pentru a putea juca 3-4 piese pe zi și pentru a-și acoperi nevoile, după cum a povestit, pentru „Evenimentul zilei”, fondatorul proiectului Victor Țăpean.
Recomandările noastre
