Omorul în masă din localitatea siriană Khan Sheikhoun răstoarnă încă o dată masa de joc din Orientul Mijlociu, amenințând să schimbe dramatic datele războiului, tocmai când acesta părea că se îndreaptă spre un deznodământ
Donald Trump a avut miercuri o ieșire violentă la adresa liderului sirian Bashar Al-Assad, pe care l-a tratat ca pe vinovatul incontestabil de atacul cu gaz sarin, în care șiau pierdut viața cel puțin 86 de civili, dintre care 30 de copii. Șeful de la Casa Albă a calificat atacul de marți drept „odios” și „un afront la adresa umanității”. „Acest atac asupra unor copii a produs un impact enorm asupra mea”, a declarat Trump, miercuri, într-o conferință de presă comună cu regele Iordaniei. „Atitudinea mea față de Siria și de Assad s-a schimbat total”, a avertizat el, adăugând că „multe linii au fost încălcate”, aluzie la „linia roșie” pe care predecesorul său, Barack Obama, o fixase în ceea ce privește armele chimice ale regimului de la Damasc.
Trump a vorbit despre „copiii mici, și chiar bebelușii frumoși” care au pierit. „Moartea lor este un afront la adresa umanității. Aceste acte odioase ale regimului Assad nu pot fi tolerate”. Deși liderul american nu a dat detalii despre acțiunile concrete pe care le are în vedere, vicepreședintele Mike Pence a afirmat la Fox News că „toate opțiunile se află pe masă”.
Cu doar cinci zile în urmă, Washingtonul anunța oficial că plecarea de la putere a lui Assad nu mai este o prioritate. Aflat în vizită la Ankara, secretarul de stat american, Rex Tillerson, declara: „Soarta președintelui Assad, pe termen lung, va fi decisă de poporul sirian”. Iar ambasadoarea americană la ONU, Nikki Haley, afirma câteva ore mai târziu: „Dată fiind situația, trebuie să ne schimbăm prioritățile, iar prioritatea noastră nu mai este să stăm și să ne concentrăm pentru a-l face pe Assad să plece”. De altfel, imediat după alegerea lui Trump, Assad s-a declarat gata să coopereze cu noul președinte american.
Alianța discretă
Mai mult, Statele Unite și Rusia (tutorele lui Assad) colaborează tacit de mai multe săptămâni pentru a pune la cale ofensiva decisivă asupra Raqqa, fieful ISIS din Siria, ultimul bastion al „Califatului”. În acest sens, Moscova a făcut presiuni asupra Ankarei să se abțină de la acțiuni împotriva kurzilor, considerați un factor cheie în operațiunea de eliberare a Raqqa, drept care Turcia a anunțat că Operațiunea sa în Siria, „Scutul Eufratului”, s-a încheiat. Iar prezența lui Tillerson la Ankara, joia trecută, este foarte probabil că a avut ca scop tocmai oferirea de garanții lui Erdogan că, în Siria de după război, kurzii nu vor reprezenta un pericol pentru Turcia.
Operațiunea de eliberare a Raqqa din mâinile ISIS, în pericol
Atacul chimic de marți, din provincia Idlib, pune în pericol întreaga colaborare rusoamericană din Siria și, implicit, operațiunea de eliberarea a Raqqa. Aceleași două vârfuri de lance ale diplomației americane, Halley și Tillerson, au atacat Rusia fără menajamente. „Câți copii mai trebuie să moară fără ca Rusiei să-i pese?”, a întrebat dramatic, miercuri, ambasadoarea SUA la ONU. Iar secretarul de stat, care este așteptat la Moscova săptămâna viitoare, a afirmat la rândul său: „Credem că este timpul ca rușii să reflecteze foarte bine față de sprijinul acordat regimului Assad”.
FOTO: Abdul-HamidAlyussef își ține în brațe cei doi gemeni morți în atacul de marți. El și-a pierdut și soția, doi frați și multe alte rude FOTO:AGERPRES
Moscova a încercat să-l disculpe pe Bashar Al- Assad, afirmând în cadrul Consiliului de Securitate că aviația siriană ar fi lovit un „depozit” al rebelilor în care se aflau „substanțe toxice”. Explodând, acestea s-ar fi împrăștiat în atmosferă. Rebelii dețin și ei arme chimice, cucerite în cei șase ani de război civil, și în trecut le-au și folosit pe front. Zona respectivă este controlată de Frontul Al-Nusra, aripa siriană a Al-Qaida, care este singura sursă de informații de la fața locului.
Oricât de cinic ar suna, atacul cu sarin de la Khan Sheikhoun le vine rebelilor mănușă, după ce părea că alianța neoficială Washington – Moscova i-a exclus din joc, nerezervându- le vreun rol notabil în viitoarea Sirie postbelică. De altfel, rebelii s-au și retras săptămâna trecută de la negocierile patronate de Rusia, de la Astana, în semn de protest, și au avertizat că negocierile de la Geneva, patronate de ONU, și care bat pasul pe loc, sunt în pericol.
Acum, când se pune din nou în discuție îndepărtarea lui Assad, ei reintră în cărți pentru identificarea unei alternative politice. De aceea, întrebarea este inevitabilă: Ce a fost în capul lui Assad să-și dinamiteze singur poziția, tocmai când se afla pe cai mari, recunoscut în sfârșit de Occident? Și cum de i-au permis rușii să facă o asemenea neghiobie, care afectează direct autoritatea și șansele Moscovei în Siria?
Sarinul a revitalizat frontul anti-Assad și anti-Putin
Președintele turc a ieșit din rezerva impusă de Rusia și a cerut din nou, după mult timp, îndepărtarea lui Assad, pe obișnuitul său ton patetic: „O, Assad, asasinule! Cum vei scăpa tu de blestemul lor (victimelor – n.r.)? O, lume, o, Națiuni Unite care tăceți în fața acestui eveniment! Cum veți plăti?” Mai mult, sesizând oportunitatea nesperată, Erdogan l-a sunat pe Putin pentru a-i spune că atacul amenință procesul de pace.
FOTO: O parte dintre victimele civile ale masacrului de marți FOTO:AGERPRES
Și alianța țărilor occidentale, redusă la tăcere în ultimele luni de acordul neoficial Trump – Putin asupra Orientului Mijlociu, și-a recăpătat aplombul. Londra, Parisul, Berlinul au acuzat regimul Assad la unison.
A „înviat” și tabăra jihadistă: filiala siriană a Al-Qaida, Frontul Al-Nusra a promis răzbunare pentru „frații” de la Khan Sheikhoun, cerând militanților săi să „incendieze fronturile”.
Gruparea salafistă Jaish Al-Islam a cerut și ea capul lui Assad: „Singura soluție în Siria este de a-l convoca pe Bashar Chimicul în fața tribunalului și nu de a-l invita la masa negocierilor.”