Lansarea cărții „Poezia locuirii”, de Paul Gherasim (1925- 2016), a avut loc la Galeria Romană, din București, chiar în cadrul expoziției retrospective dedicate pictorului
Cartea „Poezia locuirii” este un volum tipic pentru lucrările din ultima parte a vieții pictorului Paul Gherasim: mesajul este transmis prin intermediul imaginilor. Co-autor al volumului este arhitectul Marius Pandele. Paul Gherasim declara, înainte de trecerea sa în neființă, că: „Românii și japonezii sunt locuitori a două țări îndepărtate. Ei s-au trezit a fi vecini, prin poezia locuirii. Casa din lemn le amintește celor de azi că înaintașii lor au fost săteni, care au trăit înconjurați de frumusețea inspiratoare a naturii. Natura este izvorul nesecat al inspirației.” Lansarea cărții a avut loc în cadrul expoziției retrospective a pictorului Paul Gherasim, organizată de Galeria Romană. Au fost prezenți prieteni ai artistului Paul Gerasim, admiratori ai operei acestuia.
FOTO: Detaliu casă românească
Emil Ene, de la Galeria Romană, omul care a construit cu migală și dragoste de prieten apropiat expoziția dedicată lui Paul Gherasim, a mulțumit celor care s-au rupt din realitatea unei zile bucureștene și au venit să descopere această lume „văzută” de Paul Gherasim. „Vă mulțumesc că sunteți aici. Este un eveniment special în timpul acestei expoziții retrospective Paul Gherasim. Ne-am gândit să facem cunoștință cu Paul Gherasim ca autor de carte. O carte foarte importantă, probabil un fel de testament pe care domnul Paul l-a lăsat”, a încheiat Emil Ene.
FOTO: Casa Galeșoaia FOTOGRAFII: „VOLUMUL POEZIA LOCUIRII”
Literatură originală
Doamna Militza Sion, arhitect, prieten, pictor și o foarte dragă prezență în Galeria Romană, a „tradus” mesajul lui Paul Gherasim. „Ar trebui să încep să vorbesc despre arhitectura locuinței și interferența cu arta poetică. Dar nu pot, pentru că am pătruns într-un spațiu magic, expoziția retrospectivă a domnului Paul Gherasim. Nu am văzut niciodată atâtea lucrări ale sale strânse laolaltă. Este meritul celor care au realizat aceste lucruri minunate. La domnul Paul nu mă pot gândi ca la un pictor, ci ca la o personalitate artistică complexă. Lucrurile care ne încojoară nu le pot privi ca pe niște simple picturi, sunt niște semne ale transcendenței, ale trecerii într-o lume a spiritului, la care dânsul a gândit și a simțit toată viața să facă. Sunt o transformare a lumii reale prin lumină, vibrație, spațialitate. Domnul Paul e un artist care a conferit picturii sale rare virtuți: o mare puritate, imaterialitate, o prefigurare a luminii increate, care a fost o aspirație permanentă a spiritului său. În ultima parte a vieții, a creat o literatură originală, nu prin cuvinte, prin imagini, așa a luat naștere o serie de cărți”.
FOTO: Casa românească e la fel de simplă ca cea japoneză. Diferența o dau detaliile și organizarea
Paul Gherasim, cel care își mărturisea dragostea nesfârșită pentru spațiul satului românesc, poate că din tocmai această iubire s-a inspirat pentru carte. „Ca și în marea parte a operei sale picturale, Paul Gherasim a adus un omagiu țăranului român, satului românesc, artei și arhitecturii populare, de care a fost profund atașat”, a continuat Militza Sion.
Poezie și locuire
„Poate, dintre arte, poezia este cea mai aproape de arhitectura locuirii, prin exprimarea concentrată, prin muzicalitate, calități incluse sincretic în imaginea vizuală. Casa este prima lume a ființei românești, prima cochilie a supraviețuirii. Poetica locuirii a fost explicată de Martin Heidegger. La modul ideal, poetica locuirii este în aromonie cu mediul, cu natura, cu sine însuși, ca experiență a sacrului. Poetica locuirii are interferențe similitudini cu noțiunea de bine și frumos, categorii ontologice înscrise în ființa umană”, a spus Militza Sion.
Asemănare izbitoare
Cum au devenit românii și japonezii vecini? „Exemplele de case din extremul Orient-Japonia și din satele românești demonstrează extraordinara asemănare privind simplitatea edificării, logica profundă, adaptarea la loc, orientarea către natură, vegetație, soare, lumină, comunicarea cu exteriorul prin existența spațiului intermediar, e vorba de prispă. Materialul principal de cosntrucție este lemnul folosit sub diverse forme, paie, lut, var”, a explicat mai departe arhitectul.
Diferențe izvorâte din cultură
Dar sunt și diferențe „apartenența la culturi atât de diferite duce și la diferențe privind organizarea spațiului interior, mijloace și detalii constructive, elemente, goluri, parapeți, învelitori și altele, aceasta la o analiză atentă. Desigur că s-ar putea spune că e o diferență de abordare a detaliilor în sensul că țăranul român cioplește expresiv și simplu, japonezii au o finețe extraordinară în toate detaliile. (...) Această diferență vine din cultură, din religie și chiar din structura umană, întrucât japonezii au o finețe teribilă și în fizionomia lor și în toată structura lor. În timp ce nația noastră și cele europene sunt mai viguroase, mai prezente, mai puternice, într-un fel”. În concluzie, „trecând peste toate aceste diferențe, elementele esențiale ale asemănării locuirii rămân starea poetică și minimalismul structural”,a conchis Militza Sion.
Expoziția retrospectivă Paul Gherasim mai poate fi vizitată până pe 6 mai 2017, miercuri și joi, orele 10.00-18.00, la Galeria Romană, Bd. Lascăr Catargiu nr.1, Bucureşti (Piața Romană).