O fotografie poate stârni o furtună în sufletul sau în memoria cuiva. O fotografie poate readuce la viață o lume. Uneori, imaginația poate deturna adevărata poveste, captată într-o secundă de aparatul de fotografiat.

Avem o fotografie în care mai mulți bărbați și femei și-au permis să se cațere (aproape în pielea goală), pe o moară de apă, cu riscul de a o distruge. Când te gândești că astăzi mai sunt foarte puține mori de apă, monumente de arhitectură țărănească... Ei bine, în această fotografie nu sunt niște … golani. Fotografia a fost realizată de marele fotograf Iosif Berman, în anii `30, cu membrii echipei monografice a lui Dimitrie Gusti, marele sociolog care a studiat satul românesc.

Printre cei care s-au cățărat pe această moară de apă se află și Mircea Vulcănescu

 

- al treilea de jos în sus, cel în costum de baie cu dungi. Mircea Vulcănescu s-a născut la 3 martie 1904, București, și a murit la 28 octombrie 1952,  în închisoarea de la Aiud, fiind una dintre multele victime ale comuniștilor. Mircea Vulcănescu a fost un economist, filolog, filosof, publicist, sociolog, teolog și profesor de etică român. A participat la campanile Școlii de Sociologie a lui Dimitrie Gusti.

Autorul fotografiei, Iosif Berman, a fost, la rândul său, victima apariției comuniștilor. A fost unul dintre cei mai mari fotografi români. S-a născut la 17 ianuarie 1890, în Burdujeni, Dorohoi, și amurit la 17 septembrie 1941. Iosif Berman a lucrat alături de de jurnaliștii Brunea Fox și Geo Bogza; fotografiile sale au fost publicate de agenții de presă străine. A fost fotograf de teren al sociologului Dimitrie Gusti și fotograful oficial al Curții Regale.

Mărturisire

Cu ani în urmă, când una dintre fiicele sale, Luiza, trăia într-un apatament modest din centrul Bucureștiului, i-am făcut o vizită. Ne-a povestit despre tatăl domniei sale. Ținea în casă câteva cutii de carton cu clișee fotografice de sticlă, în care apăreau membrii familiei, dar în multe dintre ele apărea Majestatea Sa Regele Mihai, în copilărie. La săniuș, la școală, în diverse ipostaze...

 Iosif Berman a murit de inimă rea în 1941, ne spunea fiica sa. Într-o zi, el, care fusese atât de apropiat de regii României, nu a mai avut voie să intre în palatul regal. Mulți ani, clișeele sale au stat ascunse prin arhivele sau subsolurile Muzeului Partidului Comunist, astăzi Muzeul Național al Țăranului Român. Nimeni nu mai știa că fiica sa trăiește. Clișeele fotografice avea să le descopere în 1990 muzeograful Ioana Popescu. Nu știa nimeni ale cui sunt, dar calitatea lor extraordinară i-a determinat pe muzeografi să realizeze o expoziție. Luiza Berman a auzit de expoziție și așa au renăscut Iosif Berman și arta sa. Povestea aceasta ne-a spus-o   Simina Bădică, manager de proiect și curator al Arhivei de Imagine a MȚR.

Îndrăznește să-ți faci propria expoziție de fotografie veche la MȚR

O fotografie realizată de fotograful Franz Mandy; în imagine, probabil, se află un membru al familiei Christodulo

 „Ne dorim ca vizitatorii noștri să uite că în muzee nu au voie să atingă, să întrebe, să caute, să aleagă, să contribuie”, spun realizatorii unui proiect unicat în România IMAGINEA-MARTOR. La MȚR puteți deveni creatori de expoziții, artiști.

Arhiva de Imagine MȚR invită la muzeu iubitorii de fotografie pentru a-și crea propria expoziție cu fotografii vechi, în cadrul proiectului IMAGINEA-MARTOR, ateliere de arhivare performativă. Expoziția-șantier, în jurul căreia este construit întreg proiectul se deschide duminică, 17 aprilie, la ora 18:00, la Sala Librărie a Muzeului Național al Țăranului Român, și se construiește progresiv până la data închiderii – 3 iulie – prin intervențiile vizitatorilor. tăm pe la noi de marți până duminică, între orele 10 și 18. Intrarea nu te costă decât vreo câteva idei bune și multă îndrăzneală.

Într-o primă parte a expoziției, vizitatorii sunt îndrumați prin istoria sinuoasă a Arhivei de Imagine a Muzeului Țăranului. Imagini moștenite, muzee dispărute peste noapte, donații, achiziții, cercetare contemporană, toate au lăsat în urma lor IMAGINI. De multe ori, singura informație pe care o putem obține este cea conținută în misterioasele fotografii. Arhivistul creează fonduri, registre, fișe-contact, descrieri, cuvinte-cheie, dar toată această transformare a imaginii în text nu îi deslușește întotdeauna misterul. Dimpotrivă.

Peste 1000 de imagini, la dispoziția vizitatorului

Arhiva de Imagine a Muzeului Național al Țăranului Român cuprinde câteva zeci de mii de imagini, începând cu primii fotografi ai Balcanilor, frații Manakia, continuând cu alți fotografi celebri precum Leopold Adler, Iosif Berman, Emil Fischer, Franz Duschek sau Aurel Bauh și mergând cu documentarea vizuală până în zilele noastre. Cu toate acestea, o bună parte dintre imaginile Arhivei sunt, de fapt, mari necunoscute. De aceea, propunem o expoziție-șantier ce va încerca să formuleze întrebările potrivite, cu scopul de a găsi, împreună cu voi – vizitatorii muzeului – posibile răspunsuri.

Expoziția introduce vizitatorul în lumea arhivei. Un bloc compact, aparent impenetrabil dar care, la o cercetare mai atentă ascunde comori: peste 1000 de imagini se află la dispoziția vizitatorului invitat să interacționeze cu ele după cum imaginea și imaginația îi dictează. Vizitatorul poate selecta, tăia, alătura fotografii în expoziții ad-hoc sau poate contribui la ,,expozițiile de grup" propuse de curatori. Expozițiile create de vizitatori sunt cele care întregesc treptat spațiul expozițional. Expoziția devine completă abia în ziua închiderii.

Demersul Arhivei de Imagine a MȚR este unul curajos în contextul în care instituțiile culturale preferă să treacă sub tăcere îndoielile, necunoscutele și dilemele propriilor colecții. Vizitatorii sunt invitați de această dată să afle nu numai ce știm despre colecția noastră de imagini, ci mai ales ce nu știm.

 

„Vrem, nu vrem, chiar și cea mai umilă fotografie constituie un vehicul de comunicare mută cu cei din jurul nostru. Așezate cuminți în sertarele de arhivă, imaginile vorbesc despre istorie și istorii personale, despre spiritul epocii, despre nevoi şi aspiraţii, gust şi stil, educaţie, credințe, într-un cuvânt, despre cunoaștere. Avem nevoie aşadar să le privim mai atent, să le înţelegem şi să le iubim, ca să merite încrederea noastră”, spune Ioana Popescu, etnolog și curator al expoziției.

Ați văzut ce istorii poate ascunde o fotografie?

Post scriptum: Dacă nu puneam acest titlu, oare lumea ar fi citit despre o expoziție de fotografie, despre amintiri și despre Mircea Vulcănescu? E doar o îndoială...